Poezie
Undeva e un capăt care o macină, care arde fără scăpare
... percepţii de nişă (cândva un copac înalt, cu o singură scorbură)
1 min lectură·
Mediu
ea se grăbeşte foarte tare şi atunci
pare o fugă de la locul faptei
înţeleg că ea pare, că ne place, doar cât să se joace
şi nu ştiu cum e să prinzi pe cineva, de vai Steaua lui
cu prea multe cărţi căzute
eu nu am atâta răbdare încât să tac
să tac până la capăt, să fac până la capăt
să fac pe detectivul, ascuns prin atât de multe conturi
îi observ partea mai întunecată, care mie nu-mi aduce linişte
partea care trădează direct, de pe gură
undeva e un capăt, care o macină, care arde fără scăpare
cineva cu totul nou, e daaa
luna şi bărbatul, alternativă la pacea minţii (…---…)
odinioară, când scriam despre iubire, o scriam delicat
îi lăsam un copac înalt, cu o singură scorbură
şi un glob de sticlă, gri-petrol
în care să se retragă, în care să îşi vindece
clipa aceea în care oamenii nu mai ştiu
ce să facă, unul cu celălalt, atât de greu de îmblânzit
plânsul în alb-negru, cu lepădare de lut
**
008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Undeva e un capăt care o macină, care arde fără scăpare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14206527/undeva-e-un-capat-care-o-macina-care-arde-fara-scapareComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.