Ce culoare au ochii dumnezeului, celuilalt

Ritmicitatea în ascensiune a imaginilor creează din text un tablou suprarealist și hipnotic. Atmosfera densă, unde imaginile enigmatice — de la „îngerul pe jumătate orb” la vorbitul cu ceștile de cafea — traduce impecabil senzația de înstrăinare și trădare. Mi se pare excelentă tranziția de la amărăciunea din planul personal la versul de la final: pui punctul pe i cu o întrebare filosofică despre fragilitate și creație. Un text confesiv foarte profund, care te obligă să-l recitești.

Domnule Sergiu Burlescu ... călătoriile prin lumile interioare pot să fie fascinante (acolo unde poţi avea şi toate lumile celuilalt, unde poţi coji cu unghia câte o peliculă subţire şi de unică folosinţă, a unei oglinzi, pentru a trece dintr-o lume în alta). Zâmbesc, pentru că mă bucură punctările d-voastră şi felul în care aţi văzut. Învăţ din mers, din ce vedeţi, din ce au văzut şi ceilalţi în alte texte. Mulţumesc frumos de trecere, timp alocat şi percepţii personale. La bună citire!