Monolog îndoit cu apă, ca un iepure origami

când am fost adus în fața ta, pe neașteptate și dintr-o altă viață

cum sunt aduse flăcările gemene, suflete pereche

(fără voia mea, să fim bine înțeleși!)

eram prins cu multe treburi obișnuite

la fel ca în fiecare zi, de dimineața până seara

EL ne-a privit de sus, dintr-un soi de monolog

îndoit ca un iepure origami dintr-o coală A4 lucioasă

monolog pârguit între steaua Vega și umbra unei specii rare de cocor

și știi tu, era în starea aia de mai stau un pic

până trebuie să merg la slujbă

la noi a venit dintr-un job part-time, rănit la degetul arătător

de o andrea, din curiozitate adică despre ce am vorbit noi doi ultima dată

serios, chiar nu erau lucruri mai importante de discutat

tu te țineai tare în fața Lui

cumva o făceai pentru amândoi, ca să nu părem prostuți

(aveai în buzunar cuvintele tăioase ale regelui de săbii,

cuvinte spuse invers de cum se simt, bune de pomenit să aducă moartea,

pe mine mă ascultă cărțile astea)

să nu se vadă cum mergem în pasul piticului

jos la firul ierbii, jos jos de tot

***

EL croșeta la un pulover obișnuit

dintr-o privire lemnoasă

dintr-un fior de lână, cu două andrele groase din lemn de esență tare

bine așezat pe un scăunel dintr-un lemn singur cu trei picioare

echilibru și trei de bastoane aici

a coborât privirea și ne-a spus voi ați fost separați mai demult printr-o moarte ori desen pe asfalt

făcut cu o bucată de cretă colorată, pierdută de altcineva

(o moarte, o pierdere sau o lipsă de imaginație m-am gândit eu și)

dacă n-aș fi văzut cu ochii mei flăcările mi-aș fi uns o felie de pâine neagră cu untură

cu un pic de sare, că știu EU bine firea omului

niciodată nu vă săturați

să scoateți cărți și să întrebați, dar nu ascultați până la final

dar vezi tu, suflete, ăsta e un amănunt

cum urcarea apei în pragul ușii casei tale

să-și apere stăpânul

și am crezut o clipă că vrea să ne vândă covrigi

covrigi cu semințe de mac

că habar n-am dacă ne-a spus cu adevărat unde lucrează

și nu știu dacă simte ceva pentru noi

așa ca pisica în drum, în bătaia farurilor

***

azi nu mai pot să las pe masă cărțile astea

pentru când voi fi singur

să-mi pice Echilibrul

chiar dacă îmi place parfumul, Doamne

nu pot să cad în capcana omului scos din ale lui

până se așterne liniștea într-un glob de cristal

e despre tot ce a înflorit acum

în yin și yang

dar oare mă asculți?