Poezie
ghem tainic
... percepții de nișă
1 min lectură·
Mediu
în fiecare zi când auzeam ceva
despre înmormântarea nesăbuitei lumi
pășeam pe tulpini grase
pipăind aerul cu frunze răsucite
de parcă nu m-ai fi cunoscut, mamă
și laptele ar fi ajuns la îngeri odată
cu primăvara
_clipa venea scârțiind cum o căruță goală
sub care fremăta pământul
plin de clei de parcă între noi
ar fi apărut ceva straniu și stingheritor
hai, spune, de ce plângi
_nu știam ce să-mi spun și alergam
după o muscă mare de iarnă
scăpată dintr-un șir neted
și lucitor cum o soartă schimbătoare
prin învelișu-i crăpat de același timp
_pe marginea tuturor gropilor râdeau
inimile satului ademenindu-mă
să mă întind acolo
cum bărbatul oprit în gesturi domoale
privind în urmă la ceata ostenită
atârna un soare brațului de lemn
al unei mori de ulei arse
între casă și hambar
002143
0