Poezie
spin
1 min lectură·
Mediu
liniștea e doar o scară de piatră
detestată în ascuns
o pot percepe
mi se poate oferi
carcasa unui felinar
neatârnat de nimic
orașul
e gol
**
lumea a devenit
un labirint
săpat în afara timpului
de făpturi umane
perfect inutile
puse la îndemâna uriașului blând
ce navighează pe net
cu o singură șosetă
neagră
**
liniștea mă
rostogolește
într-o iubire alpină
smulsă
din acel ultim adânc
cu fiecare dintre vârstele tale
*
001680
0