Poezie

Tribul luminii

... percepții

2 min lectură·9 martie 2010

Mediu

ieri n-am putut să scriu să scot o piatră de alături

mai aproape de mare linii pe care le-ai atins

manierisme și gablonțuri basmul tău

și vântul de vest ce poartă lucruri

nemărturisite crengi fremătând țipătul bufniței

apropie capătul lumii săpat în strat de pământ moale

***

oameni pun cuvinte în cuști noi nu ne-am schimbat

am cedat în fața fetelor frumoase lucrurilor care se simt

nu le-am vrut printre noi să alimenteze crize de îmbufnare

ieri n-am putut să scriu să iau în căușul palmelor o pâine

să scot cuiul să-mi regăsesc marginile ce dau aere

engleza mea proastă, n-am să mai fiu aici mâine

***

bronz auriu nu mai mult decât alte lucruri

trupul tău învârtindu-se în broască sunt eu

aruncând cu lucruri în toate părțile moi

ne atingem atât de rar credem în capcane

în lumina puternică a zilei după care pornim

urcăm într-un soi de echilibru ne arătăm desenele

***

e firesc, îmi spui și îndepărtezi de mine realitatea brutală

dintr-un rând de fluturi din tribul luminii

cunoscut de tine pe dinafară dintr-o anume decență

nu urăști ignoranții pe cei mulțumiți să stea la o parte

confundându-se în turnuri de fildeș în penultima noapte

două raze elegant efilate și asta e tot, voi fi iertat

***

001.794

Florin Andor. “Tribul luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/13932090/tribul-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.