Poezie
Eszter
... percepții
1 min lectură·
Mediu
laptele curgea în puținele poze rămase
ceva ne leagă, șopteai
păstrează fraza doar pentru el
cruce înfiptă în netedul palmei
inima umple obrazul
cu resturi de pâine și oase
***
mă încearcă două cuvinte scurte
arunc limba cu lăcomie
o rostire aproximativă
despre oameni simpli
apa clipocește cum pe sub arini
sfoara umblătoare a coasei flăcăului
***
aud gâlgâitul prelung al umbrei
cum bea și prinde contur
legată de pod ca a doua soață
de ce să ne chinuim singuri
pună el o vorbă de lemn greu și umbros
să împrăștie norii, eu mai am doar o viață
***
să ne bucurăm, dar, încă o noapte
de trecerea timpului socotit și impur
dezleagă funia, eszter, luna e plină
pierdută în apa mâloasă
și mai adu două brațe să învârtim roata de lemn
umbletul ei ascuns, desfrunzit în contur
***
001687
0