Poezie
Pod umblător
... percepții
1 min lectură·
Mediu
între două șerpuiri la
o cifră anume
pe spatele omului
mână de porumb aruncată
să dureze biserică
înghit miezul
modelez capete de oameni
mă dau cu împăratul
din vorbe așezate
ies râme roșii
mi-e tot mai greu
să adăpostesc o povară
și plăți nestânjenite
ce mă încurcă la mers
***
la ce bun sufletul acesta
ce știe să smulgă
vieți din adâncul gâtlejului
cu mâini înmănușate
când o parte din lucruri le-am dat la ai noștri
măcinați după val
***
hărți adăpostite printre copii
în găuri albastre fără fund
mirosind a chihlimbar altfel învins
au fost scoase din îmbinarea vertebrei
și înserarea vine tot mai devreme
iarba e groasă în toamna asta
nu te grăbi meștere
timpul iubitor de cai s-a furișat pe deal
în lumina galbenă horn ridicat pe pipăite
să ne piardă
împrăștie fumul iepele sterpe
meșteșugind pe ocolite
ca o șoaptă
***
001676
0