Dincolo

n-aveam nevoie de nimeni dintre ei
îmbrăcați în ocazii neesențiale
atârnam peste ca și când n-aș fi avut destulă apă în corp
îmi lăsau simțurile
până la ciclurile furioase
aproape uman din nou
eram acolo
cădeam
aproape echilibrat
între linii fermecătoare
memoram semnele mai puțin divine
mișcările perfecte pierzătoare
mă ademeneau cu idei de libertate
îmi spuneau că nimeni nu pierde
dintr-o întoarcere clasică
îndeajuns
nu mai puteam să greșesc
concentrând într-un punct exteriorul zidului
și tot ce aveam
dincolo,
jumătatea se căuta gravitațional...