Unghere dulci

această încetineală a pământului se va întoarce printre noi să ne sfâșie să ne frământe frica desprinde-mă din pânza rărită cu fiecare deget al bucuriei să mă pot feri de toate celelalte sentimente de toate paparudele ce mi-au înfipt în minte nostalgia luminii de vreme ce suntem legați sub bărbia cerșetorului eliberarea trebuie să cadă întotdeauna în zori mai mult decât trupul nesfârșitei călătorii umedă sub semnul ce făgăduiește vremea se vestește pe dinlăuntru lanț continuu strâns de celule vor fi pierit faptele pe care doar unu umblă cu folos ascultă vin oameni ce știu să-și crească peste măsura slăbiciunii inteligența aspră după tăcere formele acestea ar putea fi o religie un vals cântat pentru noi înșine