Broaște țestoase

valul acesta e în creștere orice i-aș spune va rămâne în urma-i timpul atârnat peste tot *** ni se întâmplă lucruri ochiul se zbate pe linie maternă dezlegându-mă de timp cât vederea să nu slăbească mereu cu alte cuvinte *** strat nou învăluie sufletul să nu-l desprinzi dintr-o dată ispitit de iubirea pentru oameni hieroglifa singurătății e distanța dintre tine și tine femeia ce nu se teme *** femeia tril e tâmpla unde se întânesc două spirale un_a mai înalt una mai târziu ce știu să încetinească timpul cum închinarea într-o biserică neagră *** nu-i vreme să adunăm în așezarea mobilei toată această răceală și numerele de telefon pe care clipa crucifică trupuri și discipoli *** mă dor încheieturile de parcă m-aș fi născut a doua oară dintr-o porție de iubire prea lent cu privirea fixată în palmă atât de imperfect