Semn cu ochiul

mă ascund cu grijă mai tainic în jocul tău om tămăduit dezvelind foamea ne stăpânește se ridică prin atingere petic de cer într-o singură zi pune drept cuvânt semnul tăcerii *** ți-aș putea fi geană pe celălalt obraz acolo unde leapădă parabola călăuzele oarbe printre degete acum nu te pot ajuta numindu-mă cel mult spre înșelare curat și cinstit *** e plin pământul de pași închipuiți mărturisind calea sau pierderea unui animal iubit iar dintre noi doi tu crezi altminteri aș fi plecat odată cu ei să caut ce împlinește istovind la stânga și la dreapta geamătul și clătinarea apelor pornite lesne *** îngăduie licăr și strânge apoi îmbracă în trupul acela pe frații mai mici fără pereche joc de lumini răsplătește la capătul nopții numai prin tăcere miraculos cuvântul viu