Parapet de lemn

pun laolaltă pământuri ceasuri întregi mâini de copil căutând umbra ori zarva uitată plină de vietăți ridicare spre înalt *** arată-mi cu mâna ca pentru pâine vreau să privesc plumbul tremur îngust lăsat zborului și roșul pictat peste care foamea doar ochi împlinindu-se *** câteva dungi albe pe unghie un fel de icoană mai mică drumul *** scheletul tras până în mijlocul frunții parapet de lemn ***