Somn

îmi închipui că mă tolerezi în camera calfelor înspicat deși ne-am despărțit de mult mutându-ne de pe un ceas pe altul visul omului matur *** în colț surâsul humei îngropându-mi departele de tine aproape *** mă trec dimineți până unde iedera umple golurile despărțindu-mă de mine *** întreabă despre spini încetul să simt pe unde suflă duhul cuprins în nici o carte de somn *** prin bărbi ori chipuri îngerești de moarte profetului să-i legi cătușe de un liman soarta să mi-o îndrepte cu dulci înstrăinări *** e șapte ros la tur de-atâta devenire de când te caut purtând în băț întreaga fire *** și zemuie cu limpezime vie pe mugurii de lună trup de vânt adus la temelie...