sub fereastra mea începe muntele

vreau să uiți că te-am iubit și altfel, în vreme ce ademenirile curg amenințându-te că o să mă înalț deasupra apei prin găuri plescăind leneș în vorbe greu de priceput cum o gură tăiată fin și indirect acestui sentiment *** pari că zâmbești mereu cum într-un jurnal de modă o așteptare sub fereastra mea începe muntele sâmbure de foc încă simțind durerea și frigul tău în mine trecut fericită ești de atâta singurătate răvășită de vânt când pe un umăr când pe celălalt ca o insinuare a apei *** uneori știi să îmbălsămezi lumea cu muri înfloriți clipe fără șir și-o lunecare de minuni într-o carapace de cer cu palmele tale arzând acoperișuri de trestie și biserici sub fereastra mea începe muntele **