cuvânt de încheiere

ar putea veni cineva care să mă zguduie să îmi spună hai hai omule să adunăm toate mințile într-un spațiu deschis mințile purtate de viitură împrăștiate pe maluri să înțelegi în sinea ta cum ceva se mișcă până la indiferență eu să-mi șoptesc în barbă ploaia cade și nu alege tu ești acolo iubito strălucind peste margarete și mereu e ceva cu timpul în neregulă doar omul tău îți amintește să îți bată inima într-un loc bun de stăpânit viața *