Livada ochilor cruzi

pe culoarul mirosind a pace toți bărbații cu trufia lor risipindu-se în ape gălbui nu trebuie să știi orașul în care te afli în ultimul ceas aici ea se oprește ai să o vezi culegând spicele fetița aceea de lângă Rin * ai crescut la țară stârnit de mirosul unui foc mocnit într-un albastru pal înghesuind cu pământul drum drept de parcă lumea și-ar afla sfârșitul într-un acces de tuse căluțul fuge, acum știi ce ai în mâinile arse de soare e doar o poveste de copil -poetul mic râde în urma noastră- * apoi doar așteptarea ca un vârf de creion pierdut într-un mozaic de sticlă și nici o pisică pe acoperiș visând la un cuib verde -tot mai des mă gândesc la moarte cum la un noroc trecător construit din zmee și din fiecare colț de stradă în care ți-ai potolit setea spoind cu var numele vechi al penumbrei *