alte lumânări

vin către tine, frate mai mare cu brațele pline de iarbă crudă în vreme ce ordonezi faptele călărind gol pentru a doua oară să poți reduce marile trăiri la fumul ce iese prin țeavă -în fond sunt un om bătrân care se destăinuie *** rezemat de acoperișul oblic peste lapte și urzici încercuiești în roșu urma unei autopsii căutându-ți adăpost nou într-o parte, spre râu -totul pare străin, plumbul se strânge între degete *** îmbrăcămintea din sticlă se golește ușor pe unde trec într-ale mele pomenindu-ți numele dulce și cleios, cu bună știință -am încercat cinstea celuilalt cu unghiile unghii pe care le mai privesc ascunzând leul în năframă *** ard încet, cum ceilalți, așa sunt legile amestecând moartea de om cu obiceiurile doar urechile sunt de noi și fiecare întrebare nouă are un punct galben ce dă roade sau o pădure în care ne ascundem caii și alte lumânări **