Rubedo

șirag cu perle se strânge lent sub gesturile noastre - ne vor atinge, iubito, de pe o zi pe alta un tanc o liniște un tanc o lance portocalie renăscând, în jurul fiecărui cuvânt acum e doar liniște sau fragilitatea fiului revenit în cele din urmă dintre ceilalți care nu mai sunt - eu cel care pășește lin pe scara de piatră, peste roca roșie *** lucrăm în picioare străduindu-ne să devenim inutili -sau ce urmează, omul jumătate de lună o locuim în doi în mijlocul acestei farse cu ferestre verticale în care am înghesuit puzderie de lucruri legate între ele cu un soi de șnur ** străbatem un cimitir foarte la modă cu trotineta oare unde au dispărut toți oamenii - copii se rotesc în miezul nopții într-un refugiu alpin sau tub de plastic gol gol gol *