nici, o pană

vei pune la fiert rufele cum doi cai în trap scurt și va mai dura puțin această mișcare în care se scaldă marea nu mă trezi, nu domnul meu e de-ajuns să vină o rază dinspre sine pentru că e noapte noaptea ce știe să azvârle afară alt corp și ne vom minți întocmai târșind picioarele cu o teribilă simplitate * o femeie cu coș pe cap dă să ne privească brațe făcute din semne această șovăială răsucită în jurul propriului corp în toiul nopții popor strâns și nicio pană la ultimul popas * dormi și la picioarele tale somnul încă prea mult somn atingere de mâini cămări goale suntem aceiași, la nevoie furăm și-atunci spunem încetișor e miezul nopții către vârf aură trăgând car încărcat de una singură *