Colivie pentru un surâs

împărțea o chiflă pășind peste podul de piatră jocuri cu rădăcini mici și albe furate din palma cerului sunetul unui clopot nou gustul ars al toamnei căutându-se în coaja unui ou calea către sine linie purtând în pântec o umbră fiecare ton doar smulgere mângâierea din cerc sărut către părinți prin crăpătura ușii risipind închipuirile fluture de noapte cititul gândurilor *** ținea pasul împăcând fiecare dimineață cu o duminică o tresărire și ceasuri închise întregi în cercul strâmt cel bolnav era de ajutor ca altădată păstorii de pe câmp desenând în verde de cromoxid cât să fie înghițit de formă în jumătatea fără vârstă *** îi deschideam poarta privind în foc pentru a-mi fierbe gândurile temându-mă că aș putea deveni fără cusur *** intra risipindu-se într-o pată și ne povesteam unul altuia visele apoi frământa în palme o vibrație din care se făuresc zeii când nu mai ai ce să dăruiești