Nori grei de doruri imi umbresc senininul
Acoperindu-mi zarea si albastru\'
Desert de oseminte mi-este chinul
Rasare in zadar Soarele - astru
La margini de speranta si de anotimp
Te-am
călărind în galopuri nebune
murgi negri cu potcoave albastre
pe poteci nestiute de lume
stiute doar de visele noastre
fara frâie si fără căpestre
cu coame zbârlite-n furtună
goliti de dor si
să\'ncerc în pustiul din mine să caut o urmă de pas
să\'ncerc în urechile-mi surde s\'aud o soapta de glas...
să vreau să spun totul, si totusi, să nu pot spune nimic
si lovit, strivit în tărână,
din tampla inserata curg ninsori
alunecand usor, ca`ntr-o poveste
parfumul din petalele de flori
cazute`ntr-un taram ce nu mai este.
culori de trista toamna dau tarcoale
desi e martie, si
eu, continui sa perpetuez
imposibile iubiri imaginare
sau continui inca sa visez
un albastru infinit scaldat in soare.
ma mai reped spre ceruri cateodata...
ce-i drept - din ce in ce... mai
O raza ghidusa de soare de martie ii mangaia obrajorul de ceva timp. Ar fi vrut sa deschida ochii dar nu vroia s-o sperie. Se facea ca doarme in continuare, desi raza aceea i se strecura parca
