Poezie
albastru obosit
1 min lectură·
Mediu
eu, continui sa perpetuez
imposibile iubiri imaginare
sau continui inca sa visez
un albastru infinit scaldat in soare.
ma mai reped spre ceruri cateodata...
ce-i drept - din ce in ce... mai rar
cu inima si-aripa sfartecata
mai bine... trec al linistii ... hotar.
din trei batai de aripi ajungeam la cer
si gandul, poate ramanea in urma
acuma, gandu-mi zboara spre mister
in timp ce pasul mi se curma.
dar nu pot, nu vreau sa ma\'ngrop - nu inca
poate mai pot sa zbor... nu chiar asa de sus...
poate ca nu am devenit o biata rece stanca...
poate, mai am ceva de dat, ceva de spus...
prizonier in propriu-mi trup inert
dau gandului carari stelare
si, ma invart in cercul meu incert
ca un albastru infinit uitat de soare.
001.871
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
florin. “albastru obosit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-0001772/poezie/16758/albastru-obositComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.