sens

am rezistat pînă în finalul textului în speranța că voi găsi urme ale unei poetici originale. nu am găsit.

sd

Floriana,
dă și tu DespoT-ului ce-i al lui și uită-te la tine:
\"statuie cu palme cearcăn textură
nefinisată
colț
tălpi
saltea de frunze
praf de lume
sens

răscruce de drum amorțit

frigul în mine mușcă vântul din pori
mi-a descălțat trupul de trecut
ușa clanță timpul mi-a deschis-o

cerșesc

să-mi spargă pulsațiile golurile zac

desculță toate anotimpurile\"

staticul ăsta aduce tremur. adică impactu-i puternic asupra cititorului (cel puțin din mine). interesantă portretizarea din început, are un aer suficient de original plus confuzia ceea de sensuri la răscruce. apoi achilozarea pe lîngă dinamismul verbului, descălțarea de trecut și trecerea îndrăzneață a timpului. în final apare echivocul, diversele trimiteri. incisiv, comprimat și limpede construiești aici.

va mulțumesc pentru opinie, sugestii, am refăcut parțial textul..
cred că mai mult de atât nu pot interveni, ar schimba pe deplin ce vreau să transmit.