Poezie
Vanilla sky
...
2 min lectură·
Mediu
obraz lipit de fereastră
ea nu se sfiește să-mi taie în ochi
pupilă cenușie
buze violet sprâncene și frunte lămâi
e atât de aproape că respiră în piele cu pale reci
e târziu să mai încerc să-i desprind textura
mi-a făcut colaj din ochi pleoape cer cu vanilie
prăjitură de seară.
...
m-a adunat din colțul străzii pe unde nu se trece
aveam palme cu răni și răni fără trup pantofii roși într-un vis mai vechi
de pe banca din parcul verde
și mi-a dat să mănânc din obrazul lui până la maxilar
și am rămas împreună.
nu am înțeles de ce s-a mulțumit cu caria din mine și m-a rugat să continui să-i mușc din chip
până mi-a crescut ciupercă neoperabilă pe inimă.
...
sunt trei ani de zile și o singură noapte ancestrală
de când port o ciupercă bolnavă de el
mi-a spus că mă iubește și s-a dus să moară la colțul străzii pe unde nu se trece de atunci
ca o mască pentru lume carnivoră
și atunci am înțeles
că de fapt el se hrănea din mine prin mine cu părți din el
tot ce înghițeam zidea încă un strat de piele în obrazul lipsă
al unui suflet pavat cu străzi
pe unde nu se trece.
...
fereastra mușcă din porii mei triști fără obraz
cu prelungire pe cer cu vanilie
tablou pictat de ciuperca
tot mai bolnavă de el.
033.381
0
Deci...
de data asta imi pari altfel, cel putin in poezia asta, dar totusi e vorba despre aceeasi iubire dintre el si ea, o iubire ce nu poate avea loc in acest plan, in aceasta lume, poate intr-un viitor apropiat sufletele celor doi se vor contopi, pt a forma doar unul, pana atunci exista fuga aceasta prezenta in versurile tale ce ma incanta, fuga de el fuga de ea...
PS: In ultima vreme observ ca ai tu ceva cu, \"cariile\".
Anyway, imi place textul, mai trec, cand da timpul voie :P
Te pup si spor la compus in continuare,
Dia