florian stoian -silișteanu

ar trebui o instrucție totală spre sânge strigată prima vocală apoi călare ar trebui sufletul mă gândesc transpirând fiecare dacă se poate la masă un înger împăiat o monedă ceva palpabil fraților

florile se strâng să muște din pământul nou mâinile săpând adânc în aer slute în sudoarea lor caută adună plâng zorile în crâng se întoarce de la câmp îngerul semănător iar îl dor picioarele

pământul se udă se lasă la uscat apoi se aduce un preot o carte veche de rugăciuni desigur câteva păsări chemate să zboare se alungă timpanul se înlocuiește cu un șurub metalic fi 18 se unge și se

Însemnările de față, mai ales „Lecție din a muri“, le dedic FRATELUI MEU SÎRB, copiilor și nepoților lui, ale căror imagini, surprinse în adăposturile de război, nu le voi uita niciodată!

Însemnările de față, mai ales „Lecție din a muri“, le dedic FRATELUI MEU SÎRB, copiilor și nepoților lui, ale căror imagini, surprinse în adăposturile de război, nu le voi uita niciodată!

Cutii de carton pe care cineva a scris cu creion chimic probabil înmuiat în scuipat votat o doamnă aleară spre constanța au venit iar americanii ieri a luat foc tanța au sărit pompierii civili

de câteva zile scriu un poem poate lunguieț cum îți place să spui nopțile mele sunt ziare prost tipărite color cu pagini multe la mica publicitate lumea vinde și cumpără ascult Gabi Luncă disc

el urcă pe scară o lumină tu sprijini lemnul primei trepte țâșnește strigătul dintr-un perete el urcă pe o scară soarele tu îți încalți în alb picioarele el urcă a doua zi din nou aceeași

Sunt mulți copii pe-afară lumina-i strânge-n pumnii ei micuți miracol străină-i umbra de copac cum țara înspre țară din oameni se aprinde frigul în ultimul pătrar al lunii necunoscut e semnul

drum pustiu fără margini porțile bine închise unele au lacăt doar cutia de scrisori din tabla frumos colorată are ușa deschisă vântul bate dinspre sud în lumea apelor nu există oameni ci numai

a fost un film cu Iisus l-am văzut în fiecare an e la fel apoi pe dedeteve era duminică nea mircea micu a tăiat prânzul despre nichita stăteam pe scaun în sufrageria cristinei aveam cafea țigări

sunt fericit ca un os frumos îmbrăcat pe dos vine un câine mă roade moare de foame pleacă hoit spre lumina beteagă strânge în dinți teama întreagă sunt fericit ca o frunză frumos vine

Portret poezie [ ] lui domnului nichita - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de florian stoian -silișteanu [florian stoian- silisteanu] 2003-02-11 | | Sclav

Dragă frate Paul Bogdan Dragă frate! Sunt ușor dezamăgit fiindcă acest demers de viață a găsit sfârșitul atăt de repede. Virgil Diaconu are cont dar el dacă nu te superi nu a scris de mama lui de

vorbesc cu prietenul romulus mincă din lumea apelor mari constănțene el vrea să ajungă primar citește în biblie și respectă citește în stele și se uită el citește în strigăt și află - ce mai faci

îngerul meu e nebun e golaș umblă caută alt oraș în curul gol prin centru se uită-n vitrină unul a pus printre cârnați o mașină doamnele rușinoase nu privesc pielea ci osul sculat dintre

nu se arată cu degetul doar se împușcă în tâmple cu păsări veștile pe front au trecut de linia întâi tăiat sârma ghimpată prin ea soarele a răsărit furișând lumina o picătură de sânge

Ești femeia pe care o iubesc fără să plec televizorul din subsolul acestui pământ face dungi transparente ziua are opt noaptea absențe cetățeni bolnavi farmacii închise dorm asistentele cumpăr