anunț

plăcut pentru degajarea aceasta de căldură sufletească
pentru iubirea femeii din A și pentru celelalte iubiri din sosirile domnului Silișteanu în poezie
cu mare sinceritate vă spun, sunt sigură că veți găsi singur buletinul

Nu aș putea spune că e lipsit de sensibilitate textul acesta, deși până la sensibilitate e un drum întortocheat, presărat cu țigări de foi, cod numeric personal, vin negru, numărat de stele și binețe la stârci. Nu știu dacă formulări de felul: \"ce nevoi de hârtia aceasta cu însemnare de cifre de cod/ numeric personal\" și/sau \"te rog domnule doamnă prinde în șoapte nimicul acesta apoi/pe la prânz ori seara pe mâine cumva\", pe care autorul mizează nonșalant, au efectul scontat, de inovare a limbajului/discursului poetic. Mie mi-au produs impresia unei lejerități lexicale, situate undeva în imediata apropiere a greșelilor de limbă, granița fiind una foarte subțire. Și am mai citit unele texte ale autorului, prin urmare sunt familiarizat, oarecum, cu acest fel de a scrie.

țin să mulțumesc pentru aplecare pentru observații....scriu cum trăiesc în această limită dintre greșeală și izbândă subțire usturătoare pe granița dintre cădere și urcuș pe marginea lumii pe care dumneavoastră vă ușurați uneori vă ascultați uneori vă prefaceți uneori trăiți uneori încântați uneori și tot așa până când....

intrebarea e: de cine are poetul nevoie de buletin sau de ea, de muza in sine.

întrebarea dumneavoastră prinde răspunsul chiar în ecou....nefiind altceva decât o repetitie poetul doar are.mulțumesc și salutăm brăilei prieteni câțiva