dacă noi, oamenii, nu am mai scrie poezii, am fi mai...
cum să mă înțelegeți, am fi mai umani
nu ne-am mai pune versurile strivite de amor pe foi albe
pur și simplu am avea timp să trăim iubirea
uneori oamenii respiră rudimentar
da, știu e o comparație stupidă
ceea ce mă interesează e să ignor orice noapte retardată
strânsă în coșul pieptului dimineața
adică unii se orientează după
în fiecare seară
în jurul meu se adună 44 de pitici mici
și încă 22 mai puțin pitici
care ar putea mușca din aceeași bucată de salam
în același cor sfâșietor de ave maria
manipulați genetic
Sunt un tip încăpățânat
Lovesc orice vis atât de absurd
Încât se transformă în real
Pot înțelege orice femeie care se leagănă lasciv prin viață
Pot înțelege orice pasăre la fel și
-Aham. Foarte bine. O să aștept în camera mea supus.M-am întors pe călcâie. La etajul I aveam o oglindă imensă. Am urcat în fugă treptele. În oglindă păream un îngeraș veritabil, cum poți vedea în
viața e ca e reclamă la o băutură spirtoasă.
mă uit la reclamă,
dau fuga la chioșcul prost luminat,
și beau din sticlă până la fund
beat și fericit alerg pe tastatură.
numai fraierii scriu
Într-o dimineață senină de august mi s-a întâmplat toată istoria aceasta. Era 10 dimineața, moțăiam cu gândul la un J&B cu redbull. Un pahar plin. Nu-s dependent de alcool, pe cuvânt că nu sunt, dar