# poem și de la capăt

Dumnezeu nu ne surpă scările care duc la el, din contră, se asigură că sunt rezistente și că oamenii, prin transcenderea existenței, eliberarea de rău și convertirea la caracteristicile și atributele divine, le pot urca, însă la baza scărilor sunt oamenii infestați de negativ, iar cei care au ajuns la Dumnezeu, au cunoscut nemurirea.
Dacă suntem de o mie de ori mai frumoși decât frumusețea, de o mie de ori mai curați decât puritatea, de o mie de ori mai buni decât bunătatea, atunci am părăsit omul, cu tot ce înseamnă el, și am devenit divini.

...până spre nori prietene răzvan!multă vorbărie...toată lumea zâmbește frate! slugărnicia dă în gloată ...iar atunci când nu mai poți ieși din rând....e greu man: Dumnezeu e pentru cei curajoși, pentru iubitorul de dreptate ,pentru cei puternici, pentru cei inteligenți îi plac liderii, îi plac cei care aprind focul distanței urcând :) mulțumesc răzvane!

îți spun că de o mie de ori mai tăcută (ești) decât apa asta de apă băută.
Dar poema e faină. Silișteanu e însă influențat de California. Se vede. Multă baftă!

servus domnule lim cu apa cu tot cu mare cu tot :)multumesc frumos daca ti-a placut poemul

Un poet cu descendenta nichitiana, cum se stie, Florian Stoian-Silisteanu nu putea sa scrie altceva decat un poem de calitate cu parfum nichitian, metafore indraznete si particule poetice atomizate: "apa asta de apă băută", "te prefaci în mereu de stea"...

:)