florian abel

desi fara vina exista o usoara distonanta la sfarsitul ultimelor doua versuri, trebuie sa recunosc : pomana asta m-a saturat ! si, de dragul adevarului:
De mult, primeau din cer, pomana,
In desert, evreii - mana.
Astazi, natia romana,
Tot de sus, primeste-n mana.

domnule anghel pop, nu pot sa ma mir ca vei deveni in curind psiholog, tagma dvs. are nevoie de tot mai multi astfel de lancieri, care sa atace subtil pe cei care ridica vocea, care sa poata afirma cu mana pe suflet enormitati de genul \" politicienii aceia poate au si ei suflet\", ,vai, domnul meu, dumneata tii oglinzi in casa?. sper sa nu va retrageti prea curand din stupiditate, nu mai sunt decat vreun milion ca dvs in tara asta, care are mare nevoie de nimic. cu stima ? ( doamne fereste !)

Aici e un volum intreg, nu doar o poezie, neuronul meu se simte coplesit si cere piua.Ar fi mai usor (nu neaparat mai bine) daca nu ai bascula tot camionul de imagini si sentimente deodata, dar riscul, ca si sansa, iti apartine. Oricum, titlul este el singur o poezie superba.

E bine cand destinul tau paseste cu dreptul in poezie, nasterea e intelegerea iar nu tipatul; sunt de respirat cu tot viforul cuvintele tale, cineva in cer sau pe pamint se bucura ca existi si ca nu poti uita asta.

Se pare ca stii ce nu vrei. Mireasa a trecerii si a geloziei, cineva iti va preface intotdeauna cuvintele in pitre de morminte, dar tu vei avea mereu de spus ceva culorilor. Roaga-te sa ramanem culori si sa nu muscam doar cu salbaticie din cuvintele tale.

Ce bine-i cand ne putem ascunde in spatele cuvintelor.Acest cuvant inseamna ceva, aici e o eroare de nastere.Si nimeni nu greseste si toti putem fi genii.Doar bietul NICHITA credea ,absurd, ca poezie adevarata e cea pe care o retii chiar fara sa vrei si, mai ales, cea pe care ti-ai dori sa fi scris-o tu.Oare ajunge un vagon de lecitina pentru a retine un vers ?