florian abel

Mi-e greu sa vorbesc acum, pentru ca nu stiu cat pot fi de limpede. Mi-e greu pentru ca trebuie sa fiu impartial si pentru ca impartialitatea poate fi ipocrizie atunci cand una din parti e grevata de vina in sufletul tau.
Totusi, iata ca exista cuvinte care te pot face sa treci peste toate resentimentele.
Sunt un om rau si acrit de toata mizeria vietii, Anamaria. Am urat intotdeuna raul pe care il pot face sau il pot sluji oamenii neinstruiti. Atat de mult, incat neglijam chiar si nesansa lor de a avea acces la educatie. Sau incapacitatea innascuta.
Dar nu asta conteaza.
Mi-a trebuit mult timp sa citesc. Imi trebuie mai putin timp sa recunosc de ce . De ce unui om cu sufletul plin de venin i se impiedica privirea in lacrimi atunci cand citeste despre aceste dureri percepute ca negrul carbunelui pe albul zapezii, de ce acel sarut de pe frunte era mai fierbinte pentru ca putea fi, oricand, ultimul, Doamne! numai cine cunoaste acesta spaima isi priveste copii pana dau coltul strazii in drumul spre scoala, si cat de scurte sunt aceste minute!
Unora le-am multumit pentru lacrima, Anamaria, tie iti multumesc pentru plansul pe care nu l-as fi crezut...

dar este...Florin

Dupa cum ti-am spus, stiu ca e vina mea, daca te-as fi intrebat stiu sigur ca mi-ai fi spus, acum nu mai conteaza, o sa trimit adresa mea lui Laurentiu si lui Dan Norea (apropos, Norica e Dan Norea?), dar ce voiam neaparat sa-ti spun este ca nu trebuie sa \"ma crezi in stare\", chiar nu am publicat decat in vremurile \"acelea\" sum pseudonimul Florian Minea, pt ca grangurilor li se parea prea \"nu stiu cum\" numele meu adevarat, si atunci am ales numele de fata al mamei.
Nu-mi place sa mint cand e vorba de sentimente, o singura data am mintit o fata ca o iubesc, si dupa multa vreme am inteles ca a castigat. Mi-a spus ca ma crede. Nu stiam ca minte mai bine ca mine.
Si te rog sa-mi accepti scuzele pentru absenta diacriticelor, dar fiul meu m-a initiat in folosirea unui program Word Pad cu viteza cu care consuma ei cipsurile sau bugetul familiei. N-a mers!

Cu sinceritate si respect, Florian A

Indiscutabil, o cronica prelucrata cu maiestrie, chiar daca nu am citit/vazut piesa, simt ca am fost \"acolo\", absurdul existentei este cel mai limpede act al ei, orice retorica isi percepe bruiajul ca pe o sansa de a se privi in oglinda necrutatoare a propriei justificari.
Autoarea tradeaza o capacitate de invidiat in a manevra intelesurile, cu abilitatea unui nr. 1 in combinata alpina, surprinde cu precizie de chirurg elemente esentiale, cu mare putere de sugestie chiar scoase din context, alaturi de interpretari personale ale unor stari pe care le percep cu claritate, indiferent de motiv sau de moment.
E bine cand productii de valoare sunt comentate de un condei atat de priceput incat sa ai sentimentul ca nici nu mai e necesar sa iei cunostinta cu textul, dar in acelasi timp, te starneste sa pornesti cu cea mai mare rapiditate spre aceasta \"intalnire de gradul III + 33\" cu creatorii nostri dar si cu noi insine.

multumesc simplu, Camelia Heghedus,

Florian A.

Felicitari, Cornel pentru premiu, te ividiez pentru sansa de a participa \"live\", la astfel de evenimente, eu nu stiu daca o sa reusesc vreodata, ma rog, nici nu am intrebat, dar de cate ori am dat clik pe linkul cu \"concursuri\", am descoperit doar informatii despre evenimente trecute, niciodarta despre ce urmeaza.
Si imi pare rau pentru ca aveam cateva piese , zic eu, bune, in tema. Dar e normal, nefiind implicat pana acum in actul \"epigramistic\", eu prima epigrama am scris-o in urma cu cateva saptamani, ca replica la una a d-nei Violeta Andrei, nici nu stiam ca am inclinatie spre acest domeniu.
Oricum, sper ca pe viitor sa fiu \"pe faza\" si sa avem snsa de-a ne intalni fata-n fata la astfel de evenimente.

Cu prietenie, Florian A

M-a uns la inima, un teanc imens de adevaruri din muntele celor ce se-ntampla intre Dumnezeu si ultima spita umila a celor ce sunt , totusi, dupa chipul si asemanarea.
Ce-o fi atat de greu de inteles pt cei care tipa a refuz imediat ce vad o poezie sintetizata in forma \"veche si-nteleapta\"?
Parerea mea e ca poezia e dor o traista pentru carat adevarurile prin lume. Iar poezia ta e o traista mai rezistenta, mai placuta la aspect, mai cuprinzatoare si mai usor de dus prin lumea care vrea sa cumpere spre-a se hrani si a da mai departe, iar nu spre a vinde.

Noi solidarizam contra femeii
Aducatoare numai de belele,
Si cu un suflet cat gaura cheii
...prin care ne uitam, cu drag, la ele!

Crivatul, de buna seama,
Se opreste-n dreptul usii;
Mie, insa,-mi este teama,
Ca pe teava intra rusii.

Stai putin, Carmen, ca m-a trecut sangele prin toate setimentele, eu aici vad un suflet putin islamic supus unor muscaturi perverse si care vrea sa fuga desi iubeste cotropitor si chiar se mandreste cu asta.
Poate iubirea imbraca forme nebanuite, dar in final ramane tot evadarea in viata. Ce anume imi scapa?

\"Poezie, poezie, ai dreptate-ntotdeauna / Dar fiindca simt si astazi ca ramas-am tot al tau...\" (Macedonski).
Ce dulce leganare, sa aflu o poezie in forma ei curata, dupa tavalugul si scrijelirea carnala a cautarii eului cu \"utilaj modern\".
Eu aici vad diferenta, in timp ce forma moderna amplifica, si prin structura si prin alinierea ideilor, amplifica starile fara a le gasi vreo rezolvare, poezia aceasta alina si vindeca, oricat de dureroase ar fi motivele si neimplinirile.
Si tocmai aparenta simplitate face acest lucru.
E de retinut tristetea uniforma, fara rabufniri sau caderi in intrebari disperate, fara imprecatii impotriva destinului.

Am o singura sugestie, sau o parere, la strofa a doua \"mai lasă stropi de vis ce îmi curg rar\", sfarsitul franeaza cumva incantatia, din cauza consoanelor \"tari\" r g r, personal as opta pentru o forma mai fluida, de genul \"mai lasa stropi de vis prin calendar\" sau \"lucindu-mi rar\", ma rog , sunt o multime de variante posibile, iar asta e una din cele mai frumoase provocari ale gandului.

Multumesc pentru o poezie frumoasa, F Abel\"

Fratilor, e vai de noi,
Ce-are criza cu...stiti voi!?
Crizele, la o adica,
Micsoreaza, nu ridica!

Da , \"Alice in tara furtunilor\", aici esti acea Alice din \"Iubire pe vant\", sfarsitul e poezie adevarata, \"doar trei zile mai sunt dincolo de ultimul zâmbet de copil\", ai resurse pe care parca nu vrei sa le exploatezi.
Sunt curios ce au majoritatea poeteselor cu \"scortisoara\", nefiind mirodenie autohtona si cu portocalele, apropo, ai grija la rezonanta: \"Si casCA CU portocale\"
Vreau sa-ti sugerez sa mergi mai departe cu stilul (sper ca nu a fost doar un experiment) din \"N-ai cum sa pur si simplu\", chiar daca nu ai avut nici un comentariu, oamenii se tem cand nu inteleg ceva si nu risca sa cada in ridicol, eu abia acum am descoperit poezia ta si iti spun ca acolo ai un stil aparte, original, care te poate duce foarte departe in numele ce ti-e destinat.

Ai incredere in tine ,
F Abel

Dat fiind ca tot ce era de spus s-o epuizat, nu-mi ramane decat sa sesizez nota dulcic-ironica in care se sfarseste textul, un bobarnac dat celor care merirta, laolalta cu implacabila ipocrita viata.
Nimic mai natural decat artificialul!

Cu stima, F Abel

Numai cine surprinde rasaritul toamnei cu poezia in ochi poate scrie despre asta si numai cine se simte cotropit de invazia modernului simte slalomul urias la care este supus sufletul fara a avea scapare.
Eu cred ca nu mai era nevoie de americaneala de la sfarsit, intr-o poezie romaneasca, cele mai frumoase in engleza, sunt injuraturile. Daca se poate, la adresa lor.

But, is your choyce ! F Abel

Eu cred ca intarziem in noi insine, in inflorirea toamnei, iar atentia la detalii este , de fapt, o intoarcere a privirii de la ansamblul neimplinirii, durerilor si amintirilor.
Gresesc?
F.Abel

Mi se intampla rar mi se faca pielea gainii si sa ma treaca fiori ca de spaima la citirea unei poezii. Si, mai ales, nu asa tare, de la prima citire a lui Arghezi \"a batut in fundul lumii cineva.../ tu esti mama?...mi-e frica...\"
Ai surprins maiastru toate spaimele, asa cum patrund in viata noastra sau cum sunt generate de insesi viata, acceptate ca o vizita, ca o cadere in anotimp, ca o activitate cotidiana peste care coboara vesti prin alte regnuri, raspunzand in limbi necunoscute intrebarilor noastre tremurande.
Poate inca nu e sfintit nimic in jurul nostru, de aceea ne temem si aruncam greierii peste balustrada...

Frumos si trist, multumesc pentru fiori, Florian

Amigo, rien a dire, asta nu mai e de personale, aici e poezie de o scrijelire la nivel subcuantic, cu o forma concret - palpabila, fiecare paragraf e o oglinda sparta in capul meu si in toate cioburile revad instantaneu ceea ce stiam dinainte de a se sparge, nu e cuvant in care sa nu ma regasesc, iar chestia cu Isus e de pus in cartea de capatai a poeziei lumii.
Sunt curios ce or sa mai falfaie din penaj corbii la catamai hoitul de dinozaur le-ai aruncat.

Thanks, FA

Scuza-ma, Ioana, dar nu mai poate occidentul de felul cum ne percepe, hai sa fim seriosi chiar nu stim cum se misca lumea asta?
Eu aduc multumiri autoarei pentru ca textul ei mi-a adus aminte ca mai exista teatru si pe scena, nu numai in viata si pe scena politica, nu stiu, Anni-Lorei, ce varsta ai si ce cunosti despre vremurile din fosta tevatura, dar mi-am adus aminte ca eram mic, si in fiecare marti seara, aveam o pisa de tetru la televizor, iar lunea seara, parca, teatru radiofonic, iar in alta seara, teatru radiofonic pentru copii, piese superbe jucate de actorii cu care Dumnezeu a binecuvantat Romania, oameni cu talent adevarat, nu ca mangafalele occidentale care inunda viata ecranelor cu rahaturile lor lipsite de idei, profunzime sau mesaj, dar se scalda in oscaruri si celebritate. Sunt multi actori pe acolo care merita respect, nu are rost sa dau acum nume, dar majoritatea ar merita oscar fara os> Ca sa fie macru.

Vad ca ai loc pe aici prin metafora, deci poti, dar te risipesti mult acolo unde nu ai pricepere si experienta, asta e reusita, nu stiu cum , in celalata, cu gongul, i-as da un gong in cap stelutarei care ti-a acordat-o, mai subiectiva si mai superficiala de atat nici nu se putea, dar ma rog, faca-se voia lor!

Sunt tot mai putini cei care stiu ca \"dincolo\" exista CEVA. Si mai putini stiu ca acel \"dincolo\" e aici, langa noi. Iar foarte putini scriu despre asta.
Poezia in sine este o explicatie. Si ar fi inutil sa explic o explicatie.
Ma incruntasem putin la \"suntem doar niste bieti mimi ai existentei\", mi se paruse prea explicit, apoi mi-am revenit, fiind vorba de exisenta real-imperceptibila, personal as merge chiar mai departe, afirmand ca suntem niste mimi care fac play-back in acest spectacol de pantomima planetar.

Victor sau Anghel, unul din voi trebuie sa moara!
Ca sa va impacati!
Asta daca va place bocetul taranesc:
\"Scoala-te, Victore!!!??! (sau Anghele!!!!) si vorbeste cu mine!\"
dupa ce amar de ani s-au injurat, doar!

\"unde te duci, tu , Anghele??!?(sau victore). La dracu\' ca doar acolo l-ai trimis de zece ani agonici incoace!!!

Sau, necrolog, \"a fost un mare poet, un geniu!\", dar ieri credeam ca poate candida la Oscar pt. stupiditate.


Doamne, cand au dreptate?