florian abel

Avansarea-i meritată,
Și mă rog la cel de sus,
Să-i mai nalțe-n grad odată.
La o mie. Celsius.

Mergând prin țară-n lung și-n lat,
Și observând ce-i pe la noi,
Eu, unul, sunt încredințat
C-am dat mileniul \'napoi.

Observ că vă-ncontrați voios
Vorbind de votul pe din dos.
Se pare, ați uitat că \"vot\",
Rimează-n primul rând cu bot.

Mă mir că nu s-a sesizat din oficiu Cornel în legătură cu aritmia de la ultimul vers. Ar merge mai degrabă ceva gen: \"Pe unul dintre mincinoși\",(deși înțeleg că ai vrut să scoți în evidență \"corul romilor de-i vrei\" de Duse pe verdi într-o situație albastrî).

În rest, vorbind de țara-aceea
De oameni liberi, serioși,
Te refereai la Eritreea?
Sau la un neam de eschimoși?

În cazul primului păcat
Știți de ce-i tristă Eva noastră?
Nu că, de proastă, a mâncat,
Ci că, mâncând, rămase proastă.

Sper să nu fiu acuzat din nou de misoginism, tocmai eu care iubesc femeia cu toate componentele și utilitățile din dotare, dar mereu mă mușcă șarpele să chilibadesc câte o vocală mai diafană la adresa ei, așa, artă pentru artă.
Că Eva nu a rămas deloc proastă, o dovedește cu prisosință urmașa ei aici de față, mătrăguna greu comestibilă pentru cei ce ar dori-o gătită sau nu. Dar, serios, nu te temi dacă totuși, contrar a ceea ce a văzut Prunariu din codirla MIRului, EL există?
Sau o să zici că ai ajutat la facerea rachiului de prune și, \"ști tu Doamne, șoricelul când a mâncat boaba de strugure...\".


acum, ce-o da Domnul (sau ceordea domnii) F.

Când... coarnele spre ea te-ndeamnă,
Dar te refuză-o Mărioară,
Nici pe departe nu înseamnă
Că tu ești Taur, ea Fecioară.
(GPI)


Plecat-ai Leu și Vărsător
Te-ntorci. Și-a început să toarne
Cu vorbe grele. Nu-i ușor
Să pui Fecioarei Caprii coarne.

noi nu am avea nici o vârstă
dacă nu le-ar simți copiii
pe ale lor
dar nu putem interzice vârstele
deja am făcut asta
cu speranțele
prea des
sunt mai puține decât
lumânările de pe tort



la multe speranțe împlinite, Andreea!

Ai scris, observ aici, cu drag
De-acei ce cârma țării trag.
Te voi citi și-n viitor
Când mai vorbești de mama lor.

Cred că GPI simte virgula în plus pentru că situarea ei după \"dar\" ar cere una și după \"despre ei\" care să amplifice accentul.
La \"Paradoxul sărmanilor\", începutul \"Rămași pe drumuri...\" cumva anihilează poanta prin crearea cadrului contextual care duce la divulgarea ei. Variante de modificare fiind, slavă slovei, mulțime, n-ar strica refăcută, pentru că nu e din cele care nu mai au valoare când sunt scoase din contextul temei concursului.
Prima este excelentă, pe mine mă unge la suflet mesajul încurajator, optimist, pe care l-aș pune în aplicare zilnic și pe multiple spinări de dromaderi politici. Nu știu dacă nu ar fi de ajuns \"În loc să-l batem pe ales\", posibil ca eu să judec cu picioarele iambilor mei de lemn și să mă cred mai catodic decât anodul. Dar sigur ar mai merge o variantă în care să se meargă puțin pe joc de cuvinte, în sensul că \"nu avem de ales și facem ceva la grămadă, în loc de\", adică:

Când gropile sunt un coșmar,
N-avem de-ales, și tot mai des
Noi batem drumul la primar,
În loc să-l batem... pe ales!

plus treaba cu grămada pentru care e mult de gândit. Bineânțeles, rima din versul doi propus de mine nu dă bine la CV, dar dacă timpul meu e făcut franjuri, îmi dau sema cât de bine stai d-ta la capitolul ăsta, cu mulțimea de proiecte în care te știu implicat.

In rest, poante subtile, cu sensuri ramificate, trebuie cap de lemn și suflet de buturugă să nu te încânte.

La reverede, pe podium, sper...(să nu m-audă Dante). F.

Sunt damele de prin parcare
Cu fuste scurte, țipătoare,
Ce vor acuma să ne-arate
Centura. Nu de castitate.
(Sorin Olariu)


Spre-a dovedi eficiență
Și-a da mafiei lovitură,
Un nou guvern, prin transparență,
Arată ce e sub centură.

În al femeilor domeniu
S-au scris catrene, peste poate,
Dar în decursu-unui mileniu,
Tataia le-anvățat pe toate.

Cu damele de pe centură
S-au scris catrene - cam o mie,
Și, pentru că sunt rău de gură,
Mă-ntreb aici: Tataia știe?
(Calimero)

În al femeilor domeniu
S-au scris catrene, peste poate,
Dar în decursu-unui mileniu,
Cred că le-a cunoscut pe toate.

Calimero, ai dreptate și e normal, timpul și experiența (în scris epigramă) nu sunt de partea mea, dar eu tocmai pe găselnița asta mizam la \"dublu sens giratoriu\", de unde și titlul, fiecare este pe rând acuzator și acuzat, \"el\" acuză bârna din ochiul ei iar ea ripostează că nu are chiar așa vină, sau \"ea acuză dimensiunea infimă a \"paiului\" conjugal, în timp ce el susține că de fapt \"mamă, mamă, ce mai bârnă...\".
La \"recunosc, dar...\" varianta inițială era:

-De ce aleșii îi ataci,
Doar nu ești tu mai acătării?
-O diferență poți să faci:
Eu nu sunt prost pe banii țării!

Dacă am ști ce epigramă va fi premiată, pe aceea am scri-o.

mulțumesc de intervenție.


Cornel, când oare va veni ziua în care \"acele aluzii\" nu vor mai fi la modă?

GPI, cred că anul ăsta nu e al nostru dar următorul sigur e al lor.

Vă mulțumesc.

GPI, dat fiind că la \"Drumurile...\" ești supergenial, dacă nici acici nu iei premiu, am să declar în mod oficial că Dumnezeu nu există și că țara astas see poate duce dracului \"de facto\", că \"de sine\" vede orișicine.
Deși nedreptățile acestei lumi sunt prima dovadă că legea LUI funcționează.

Cu mulți bâzdâci pe suflet, F

Cum iar începe gălăgia
Când își depun candidatura,
Sperăm onor - economia
Să le închidă (umple) gura.

E drept, \"cea\" porcească poate fi catalogat ca element de umplutură și numai cine e mereu în criză de timp știe ce dureros e când postezi ceva ce nu te mulțumește ca formă. Dar e ciudată afirmația lui Jorz, aceea serioasă conform căreia tusea măgărească nu e semn de gripă porcină. Dumnezeule, Jorz, ai căzut în prăpastia seriozității? Păi tocmai asta-i poanta, dacă mai e nevoie s-o spun.

Cu stimă, F

Într-adevăr, întoarse bine din condei, iar la \"zebra\" ai făcut din nou dovada maestrului sensurilor multiple.
Felicitări. F.

Eu, fără nică-o blagă,
Vreau, azi, darea de mită,
Să fie pedepsită
Prin luare de șpagă.

Contul de-o să i-l îmbuce,
Criza asta, bat-o vina,
Nu o s-o mai poată duce
Nici măcar cu rogojina.

Iată, avem aici un exemplu clar de interpretare contradictorie, perfect justificată a unui text. Asta arată de ce un text, indiferent bun sau slab, poate ajunge (în funcție de interpretarea celui de care depinde viitorul tău) best seller sau la coșul de gunoi.
Și iată de ce au toți dreptate: ultimul vers este foarte bun, lucru remarcat de Alberto, in scimb, Dana crede că este în plus.
Problema este că și mie îmi place, totuși îmi pare în plus. Explicația e simplă. Este un vers care îmi sugerează începutul unui poem, nicidecum sfârșitul, pentru că este puternic, mai mult acuzator decât defensiv, așa cum cred că ți l-ai imaginat. Mă așteptam să continuie disimiularea în imagini a imploziei sufletești, iar tu te-ai oprit exact la marginea zborului.

Apropo de accesarea Agoniei la ore somnoroase, la \"personala\" ta, \"Stare de la status\", Moga a avut un comentariu tangențial ironic pentru care i-ai mulțumit. Dacă tot ești afectată de integrale, sunt curios dacă poți descifra (sau vreun coleg matematicist) ce se ascunde în \"Matematica intr-o criptă cu stele\" din textele mele. Și sper să nu te superi pentru introducerea în rândul celoor \"fără muză\" din \"Muza în ținutul agonic\".
Am trimis materiale la \"Donici, cuib de-nțelepciune\". Dacă am fost destul de înțelept, curând ne vom întâlni la Chișinău.

Cu același drag de cuvânt, F.

Vă mulțumesc tuturor pentru îndrumări, în special Anamariei pentru poezia excelent gândită (cum poți să crezi că m-aș supăra pt ceva ce-mi face plăcere? credeam că sunt cunoscut pe aici ce fel de aluat sunt). Problema gravă e că timpul meu pt studiu este absolut inexistent și trebuie să renunț la ideea că, vreodată voi atinge perfecțiunea în sintaxă și morfologie (nici nu știu dacă ele se ocupă cu aceste probleme).
Pe de altă parte, timpul nu-mi permite nici să particip la concursuri, la mini openuri n-am prins decât pe primul, la cele mari ba trimit în ultima zi, ba amân până trece, apoi îmi dau seama ce epigrame bune puteam face și regret că nu am mitralieră când trec pe lângă oameni care stau pe canapele de dimineață până seara și nu regretă deloc că au atâta timp de pierdut. Deh, ăsta nu se poate împrumuta.

În rest, problema lui \"fi\" rămâne deschisă. Eu prefer să-l scriu \"fi r-ar\".

Cu considerațiune, F. Abel