Contratimp

Nu-i prea devreme pentru romanta, Florentina? E drept ca neimplinirile nu au varsta, regretele sunt singurele care nu imbatranesc niciodata dar chiar atat au ruginit verile din noi? Si eu inca mai astept primavara.
Ai cumva idee de ce nu se poate accesa decat o pagina din Helis, nr. din august?
Cu stima, F. Abel

Florian, de cele mai multe ori am avut sentimentul unui prea-târziu. Prea-devremele nu prea m-a vizitat. :)
Și eu aștept mereu primăvara. Dar deh, te pui cu toamna dacă vrea să vină! Ce-am scris mai sus a fost dintr-un impuls activat de o conversație avută cu cineva. Care a apăsat un buton, fără să vrea, fără să știe...

Cât despre Helis, ți-am scris într-un e-mail ce și cum.

Mulțumesc de „intervenție”.

O stare ciudata gasesc in randurile tale, un ghem pentru pisici, stari din mai multe culori, caldura verii la sfarsit, vantul si galbenul toamnei pana aici pastel, apoi acele defazaje de care fiecare din noi scrie macar o data in viata (asta daca este norocos/norocoasa), imi place ideea cu zborul la joasa inaltime si amintirea pe care ai fi putut sa o spui pentru ca ea inca nu s-a decantat, e difuza si nu a existat terestru in schimb a lasat urme de interior, dupa cate obeserv. Mai este obsedantul si daca la mine se numeste: cum ar fi fost daca urmat de trei puncte de suspensie, unul pentru soare, celalalt pentru dragoste si al treilea secret ca si intalnirea cu cesti de cafea ori suc, fuga masinii de insistente, tot un fel de contratimp. Atata toamna in vara ta si atat de bine transmiti anumite stari. Mi-au placut randurile tale.

Mă bucur, Sorin, că ai rezonat cu o stare. Sunt convinsă că ea te bântuie și pe tine din când în când. Îți mulțumesc pentru zicere și... să facem vară!