Florentin Cristian

Nu mi-e rușine de ce gândeam odată Prin firea mea cea avântată Eu uitam cà îmi ești vară Când erai îmbrăcată în scurtă și ușoară Câteodată era și transparentă puțin Și rudenia îndepărtată și

Să fie petrolistul sănătos ca să nu mergem obligat pe jos să fie bateria sănătoasă și e poluarea cât mai joasă

L-am pierdut pe motanul meu cel hărnicuț Pluto Care mereu se făcea înțeles după cum torcea Îl ascultam în fiecare seară ce povestea Și a dispărut sau povestea asta am pierduto Eu am pierdut din

Am nevoie de puțină dragoste Mă ai mereu îndrăgostit Ție îți plăcea când eram În ploi și îți spuneam că e ușor Nu mă mai vâna Întinde mâna Către a mea mereu întinsă Din păcate asta înseamnă să

De aceea este credința grea Râde de tine și umbra ta Parcă umbra spre tune vine Și este frică nu rușine Doar cu iubire poate Să te desprinzi de toate Dar și ea pleacă trează Când soarele e de

Viața personală Cultura fiecăruia Unic sens Idealul Nivelul cultural În lumina cunoașterii Buchisirea cărților Însușirea stabilității Pas cu pas Transformarea cifrelor În trepte egale A

Filmele de la tv făceau zarvă mare Că-n 2000 vom avea nave stelare Dar avem și o mare realizare Suntem toți încă sub același soare

Un om care lucrează pe interese Nu poate fi un geniu Nici un gladiator Care încearcă să-și protejeze viața Nu poate fi un om genial Doar cel care știe să nu dea Vrabia din mână Dobândește și asta cel

Puteam să te iubesc fără să și vrei! Aș fi vrut platonic dar m-ai amenințat cu a ta poziție Banii contau mai mult pentru ochii ei Și-atunci calculai: poteră, agie, miliție, poliție Dar nu-s proști

Afară e o zi frumoasă Dar în sufletul meu nu Limitele, nu-mi pasă Și de vină ești tu Te crezi stăpână cu mine Când eu ți-am găsit doctor La început a fost bine Dar acum eu par

Într-un fel anume Îmi aflu înfățișarea E Domnul cu binecuvântarea Am ajuns pe lume Parcă mergem la vale Îmi plăcea această haină Părtaș iubirii sale Nu mi-a adus vină N-am fost deloc

Vrea s-ajute? Sfat dat iute: Vorba sună Fapta tună

Dragostea calculată A fost provocată la duel De dragostea adevărată Deoarece i-a sosit scadența Aripile dragostei adevărate Au înfrânt privirea rece Și ochiul de sticlă Al dragostei

Oamenilor li se distrau sufletele La distracția, poemul mesei colorate Demonstrează cu încărcată splendoare Cum e făcut viitorul copiilor norocoși Binecuvântați astfel cu alegerile bune Viitorul

Dacă ei nu ar mai fi Alături de noi zi de zi Atunci i-am mai putea iubi? Și de pământ caietul l-am mânji Bine că nu se duc sub pământ Operele odată cu autorii Altfel cum le-am mai percepe cânt Și

Iarna se sfințește natura Cu lacrimi de nor nu din gură I-a fost luată o tură La jocul cel mare, uscătura se mătură

doar gândul dor străbătut de o cale lungă de rază de iubit să dreagă curcubeu scurtând zările cu un pupic respiri aer proaspăt un pic plecat într-o plimbare vântul de dute-vino încetișor în

Toți avem o mamă Care îl roagă pe tată Să dea învățăminte pàrintești Până la capăt despre cele obștești Trebuie jucat dar cu mingii Să vezi moda ta nu de la copii Care au al Domnului salt Pe