cugetul senin

Nu mi-e rușine de ce gândeam odată Prin firea mea cea avântată Eu uitam cà îmi ești vară Când erai îmbrăcată în scurtă și ușoară Câteodată era și transparentă puțin Și rudenia îndepărtată și chipul tău senin De aceea acceptasem să ne iubim Totuși popa are barbă să zică-n ea deșertăciune Chiar la ce el a binecuvântat pe lume Să zic de el că este șmecher Nu doar că îi plăcea să joace poker