Florentin Cristian

Era la pescuit un pescar foarte hâtriu Prinde pe loc peștișorul auriu. Așa cum este după obișnuință Îi spune pescarului:- Zi o dorință - Păi eu aș dori o mașină măi frate - Ai pofti pe loc în leasing

Ochii mei suferă Binențeles problema sistemului ORL Văd ce nu există Și rar ceea ce există Dar nu aceasta e problema E o încercare de autovindecare Prin voință Toți doctorii zic ar trebui să poți Dar

Minciuna e ca o moarte Murim de mii de ori Înainte să murim cu adevărat Iată un adevăr Pe care l-am ascuns atât de bine Încât l-am uitat Până în seara asta Într-una din zile când am

Iubirea e pe nori dar putem cere Echilibrul de putere 5 După terminarea acestor sărbători strălucite Gospodinele muncitoare duc grăbite prăjituri Cu mâinile harnice ținute în muncile

Ninge mereu într-un azuriu La vale ducând aș vrea să fiu Eu prea rămân într-o admirare Afară ninge cu bronzare Răspuns cu rimă: Ninsoare Cu

Omuleț verde nu în gând E bun cu tine pe Pământ Linii de zebră ca să treci E pus să te lase să pleci

Și iar toate-s triste Și azi ca și ieri Potop de dureri Mă-nveselesc numai mediciniste Venind lângă pat Să-mi pună încă o pernă sub cap Și visul apune În negrul destin Care nu există știm E bun

Râd prietenii vechi Și posesori de urechi Toți leagă vorbă curbat Dar spirit aveam curat Întâmplări felicitare Ne sunt proprietare Un start de poveste ușor Este trăirea simțurilor Vorbim la

Timpul ne iubește dacă este al Domnului și noi ai lui Nu doar preoții dar și oamenii veghează scopului Noi ne dorim să treacă repede timpul Asta e fericire când nu agăți secunde și le rupi ca

Unirea a fost sub Cuza De aceea i se spune Domnul Unirii Vremurile acestea cer rapiditate, accesibilitate Chiar nu ne-a trebuit firman Și să începem și să continuăm proiectul A trebuit puțin mai

Mă gândesc că e cam târziu Ca să fac acum un copil Dar totuși pe Pământ să fiu Ar trebui crescut nu tiptil Aș vrea să aibă ce dorește Nu ca mine dar știe că n-am Eu știam că tata are domnește L-am

În ciuda timpului a lui nestemată tu vei trece Înstrăinată ca și un gând privindu-mă stingher Când dragostea cea dulce va fi ca o rază rece Daoar inima o prinzi cu greu și la rând uitată-n ger În

Bucuroase c-au evitat de stat în casă unde există Veseli-i când au scăpat de chinuri, dragostea nu-i masochistă Briză nu mai e, soarele a dispărut, încă persistă Iar florile sunt vesele că au

Adâncul meu de îngenunchere sub care foste dureri au casă de primenit Frunză fericită deoarece nimic nu e mai grav decât chinul în rădăcini Și tresărirea înmiresmată pe care o simt la vântul

Mă rog în fiecare zi Două-trei ore nu mult Demn de mila Lui voi fi? Și tot ce spune ascult Totuși e greu și ceva Să mă spovedesc la ei Prea interesați de asta Și amân venirea milei Dar am fost la

Între țară și oraș Aceasta, vorbesc mereu diferit La oraș politicos, la țară chinuit Și pentru, lumea mă laudă frate Dar psihologul zice: dublă personalitate Unii nu pot pleca din

Nu este decât partidei victimă Cu apărări vechi sofisticate Dar ar trebui să nu am inimă Ca ele să fie altora aplicate Deoarece sunt toate ofticate Oștiri de lei sunt implicate

Ce? Răutate binefăcătoare! De ce or fi crezând Să fie mai sfânt, azi știu că răul reparat e cânt Din uitare dragostea aproape îi dă valoare Rămâne rău, ca și stomacul constipat de-un vânt

La cei șapte ani de acasă ții mult Aproape de inimă Dar și ei țin la tine Și nu te lasă să te desparți de copilărie

O furtună pe o mare mânioasă Poprire ce are nevoie de o voință Ca soarta și stereotipurile altora. Constanta propriei micimi O oază în calea egourilor Cânt de sirenă până voi urca Pe creasta

Românii-s buni la sculptură Care numai nu este rea Străinii spun din pensulă Dar nu mă pricep la ea... Cine a scri a lăsat-n noi O urmă de cotitură Dar e specificul: hei, voi? S-o punem la