Florentin Cristian

Gândul meu succint se ține după tine Și tu afli că vreau să-ți fie bine Deoarece eu altfel nu m-aș mai gândi Dar al meu gând unde-n altă parte ar fi Toată lumea se și întreabă motivat Visător fiind

Sinceră poezia să fie oare Sigură n-aduce lanțuri sunătoare Tu, oricând ar fi, ai la a ta etate Ce trebuie?...destulă sinceritate

Dacă ești între cei care se străduie să scrie Un pumn metaforă, naturală, sunt serie Oamenii când scrii, dacă se poate,îți cer să-i amuzi Și de la asta încasezi, nu poți decât să te scuzi Când te

Copile nu-ți nesocoti darul Că ești binecuvântat cu carul Să nu uiți obiceiul să mergi pe jos Da, este un lucru foarte periculos Știu ce vreți să ziceți spusei eu Pe jos știu că a mers și

Iubirea trebuie să fie în oricare mine Altfel te pedepsește cu dragostea de sine Pe care ți-o în frânge un, o oarecare Care seamănă leit cu mama-mare Și trebuie! Cobori în metrică Să simbolizezi

Vorbea mai repede ca o meliță Și imediat i-au pus o coroană imaginară Cine îndrăznește cu miez să vorbească și citească Unii care iubesc țara mai beau și o Unirea Cine-i harnic și vorbește are

Om sunt și-s verde și viu Îți zic ei Dl sau Domnule Vreau numai ca pom să fiu Și să-mi zică pomule

Ei vorbesc continuu de zeu Să nu se audă corul lui D-zeu Sunt încurajați cu sârguință Gândindu-se la independență

Bolnavi de schizofrenie Mi-a fost ciudă pe ei, Am ajuns la fel Nimănui nu-i e milă de mine Deoarece știu că nu e bine Eu am rupt lanțul slăbiciunilor Spunându-le tuturor Mi s-a părut ușor Am

Strofă singură să avânte unde găsești sentimente? Și spune-i că nu pot iubi Doctorul zice că sunt gri Aștept să vină iarna Să treacă bronzul verii Care îmi este ca haine Ce dă interpretări

Nu știu de ce-ți lipsește voia bună Începe constant gura lumii să spună Dar eu m-am retras pentru studiu Oare de ce țin cont că sunt echilibrat continuu Și ei îmi judecă orice mică emoție Oare

Tocmai când aveam mai mare chef Băutura pesemne ne înșelase Ni se spuse că sticla e de sidef Și că e istovită și că înghețase Dar cum minciuna nu e din cer Lichidul băusem noi că e negru Se

Când poezia e despre tine Ai putea scrie doar de bine Dar parcă merită să scrii adevărul Deoarece e mai interesant, dorul Celui ce invocă forul,lectură cititorul

La Streaua care răsărea Să simbolizeze viața Este și pentru mai târziu Că tot universul e viu El a venit odată în ființă A făcut tot ce este spre folosință Noi ne închinam atunci zeului

Aș vrea să fiu cu tine firește Să-ți spun: te iubesc nebunește Dar tu niciodată nu observi de superbi Ceea la ce îmi faci atențiile, ce observi? Superbi pentru a spune pe bune Sunt pentru noul