Florentin Cristian

decor potrivit doar frumusețea o ai din genă nu ți-am dato eu a patra dimensiune apare oriunde nu în fotografie ca să o pot cuprinde în brațe iubirii îi stă bine și în nou și-n arhaisme soarele

ochiul meu palpită când boemul din camera mea cu pricină la cei 220 wați sperând să iasă din nou soarele radiind până spre miezul nopții în beneficele calde ploi nocturne care întotdeauna pun

nu știu dacă arborii pot atrage ploaia dacă vor dar cert este că atunci când ei își unduiesc crengile dintr-o parte în alta e semn de ploaie nu, am putea spune vântul, face asta, el unduiește

rafinamentul pășește pe febra magului creația lui, o carte în care scrie- așa am visat în somnul meu- că aur, smirnă și tămâie a purtat pe brațe aducându-le în cinstea bucății de cer care stă

alba stâncă urmărește privirea solară de la începuturile ei și ne asediază cu pletele văii cu umbra în care stăm imediată urcare din somnul văii pe urmă adâncimi și unghiuri noțiuni și imagini

e inundată pădurea vino să mă vezi cum mă uit spre dunăre din frunzele dezghiocate și peștii își întorc un ochi în sus pe ram curioși de imaginea mea în apă întretăind cu aripioarele

ducea mâna la tâmplă statuia de câte ori o vedeam aveam impresia că nu-i prea convine în poziția aceea și poate că modelul atunci când a fost sculptată a fost cam obosit de atâta stat cu mâna

amintirea mea vine din viitor nopțile visez atât de clar dar cu frunze între gânduri încât ziua următoare orice s-ar întâmpla îmi pare că a fost deja visat zic eu în sinea mea și asta e

înrădăcinați ca păpădia care nutrește fulgi în zare câți au mai rămas până la urmă cu dor amintire din flori de viitor ca să rămână la fel ca noi acelea norocoase ce cresc ferit în margine de

îți intră doctorul pe ușă dacă nu mănânci în fiecare zi un măr spun unii că sunt cam răcit alții spun că remediu mai bun decât palinca îmbibată într-o pâine caldă nu există mi se mai

de la început vă spun că usa s-a deschis în fața mea iară gloanțele dum-dum nu îmi stau deloc în cale vreau să-mi spuneți luminatu căci voi studia la Yale apoi voi convoca tot comitetu de

în fața noastră un film SF la început unul lună întoarsă celălalt inimă de piatră dar până la final numai filmele cu sfârșit fericit rezistă alegerii tale eu pot să îmi apropii vârtejul

banii mei se duc pe reciprocități de la o bere la alta la umbreluțe unde mă chiamă abuzând de vârsta lui mai mare Thaz că între mine și unii prieteni de-ai mei e o diferență care mă

merg cu speranța că poate lipesc de mine o culoare a curcubeului oare pietrei îi pasă de el ca să nu mai fie inundată discutabil cu piatra de fapt cu umbra pietrei că doar piatra zidită are o

trecerea fluidă ca prin zid insesizabilă substanță au ușile cu senzori geros fortul de beton și sticlă depărtarea de gară amintește manii iubirii primăverile mele încete care mai devreme

tu ești muzica celorlalți fiindcă asculți o cosmogonie învățată de la bătrâna vulpe dar adevărul nemișcărilor te pune pe harta mea din când în când și bulversăm cu râsete alte limbi învățând

s-au clintit amintirile să devină mercur trece semnificații viața în urcări și scăderi schimbările de pe străveziul ce reflectă legătura de întreg pe chipurile portretelor și formelor

ora bate pe amorțeala de clipe calde aștepta iubitoare să se verse în minutare recunoscătoare că așa o iubesc eu pe ea cu toate cuvintele cu personajele pe care le întorc și îmi iese un