Florentin Cristian

prin perspectiva izvorului plecând privirea până la pământ să-i îmbrac hainele de pești și să-i cer voie dragostei lor să lipesc privirea strop cu strop dizolvând depărtarea ochiului alb apa

să văd, să aud doar una și am plecat spre casă mi-aș dori automulțumire un rând de ceva frumos să devină cinci euro un portret de unu din zile de glorie se curbează ce se deschide camera cu

o cafea este profundă când o bei cu o femeie zodii, povești din viața ta se țin la suprafață zațul rămâne în josul ceștii iar semnificația lui citindo este cea mai bună prietenă a ei pe care

spasmul joacă serios glasul are curaj gata pentru degustare

port o țigare pentru orice timp pentru că mi s-a dat foc de dragoste aduceri aminte de desuet degradant pentru un transplant de rază de soare de etaj fără pavaj ca platoșă pentru casă pentru

galantoni cu mânecile cam lungi poartă cu stimă favoriți la duzină țepoși ca aria nearată de impresie și nu au opreliști nici contact cu barba țapului urcat pe casă de puus la masă gata

Ieri m-a trădat ceasul Încât am crezut că sunt în ziua de azi Mi-a spus așa vărul din SUA mă țara asta e în situația actuală că niciodată n-a știut să fie În pas cu vremurile Și datorită lui

uram să fiu baza doctorului să-mi ia tara (cântări) ca să vadă cum stau cu sănătatea și atât ea, doctorița făcea fețe- fețe de câte ori mă vedea eu eram obișnuit să vorbesc cu faptele

sunt un mecanism pentru dat jos din pat spun cuvântul țigări și deja sar la magazin îmi trebuie ceva cu inima după iubire și una mai frumoasă ca ea ce ți-am făcut eu Evă de m-ai iubit atât de

eram la pază la drapel în locul puzzle și atunci un tranvai eu urma conștiința îmi ține cârma și- mi amintesc că ea își schimbă aspectul părului foarte des eu tăcut, rămas filozof fiindcă am

nu mai aveam pe ce să scriu și ațipii cu lacrima subânțeleasă dar mă trezii ca de un tremur de vis coșmar un inutil viespar era în plasa unui păianjen ce- mi împletea hârtie și că fără veste

când adolescent ești și vii trufaș de la oraș dar cam golaș că tricoul trebuie păstrat să fii trufaș la oraș și cei mici cu telefonaș ca un butoiaș le uri hai să fim cu toți hăitași și ei cântară

Daesh avea molarul nescos Că ce Ai să scapi Credețio Perfectisimi în asociație La neapărat.

felul meu de a vorbi păcătuia prin faptul că spuneam propozițiile încât păreau încheiate încât refuzau orice adaos eu cred că răspundeam cu mijloace supermature la întrebările pe care de obicei

Nu există speranță nouă încă nefolosită

rezolvarea complexității simplitatea celerității un richtus de Ceetah un zâmbet de math algoritm

desktopurile mămoase maro tot ce nu poate fi tăiat cu un cuter nervi la prova fug de mine cu picioare materialiste dar oarecum rapace vreau din craterele lor o cotă parte strălucind poate

faptele atotcunoscute sunt dihaniile care ne-au umbrit copilăria acum acestea lucrează în mintea noastră acest lucru îl recunoaștem de bună voie dar acestea ni se par necesare în viața de zi cu

ninsoarea nu mai vrea să vină îi pregătesc un cuvânt drum bun ce voiam și eu cum se vede vântul urcând sau coborând așa să fiu iubit pentru că îmi place jos cu picioarele pe pământ

să-mi bag pula în ea îmi e greu să o mai iubesc cum vede unul cu mai mulți bani a și căzut la pat atât cât trebuie să se simtă femeie importantă culorile ei de farduri seamănă a spermă când

fratele nostru e cel care aleargă pe marginea șoselelor și a cărui naștere este începutul morții când zburăm din om în om pentru a strânge o linie pe care să o îndreptăm pentru fața

atmosferă caldă creierul cu mâinile pe țigară ele fac un lucru bun deschid buzunarul heroinelor și simt că e vorbă diavolească chiar dacă lipsa le doare la paroxism ele fac patul, bagă în

am aflat cine sunt dar nu pot fi concluzia lipsă și voi decripta ce e am fost mereu în vreme rea dar l-am crezut pe cel care a spus că și un mogul puritan migălos aranjându-și părul mai

din gură o să-ți curgă salivă din și știi că care că aceia în aglomerație pitit vin toarnă pe citit ești și tu om legat de pripon deci fără papion