Florentin Cristian

Aveam probleme orl destul de mari Dar mă și bazez că am prieteni mari Unu mi-a spus că e cu burta, altul nasu Oare mai bine cu dracu sau cu tasu'.

Furam cromozomi de la o pisică Că nativă e deșteaptă cică Și găina e mai bună doică Decât mine cu un pui de pisică.

mai ții la mine după ce te-ai operat la zâmbet ți-a plăcut bancul meu pe care ți l-am spus în pădure unde ai ajuns să lucrezi ca un călător

Kilogramele nerumegate sunt înebunite de dorința de cunoaștere a slăbiciunilor De fapt se potrivesc cu un zid înalt de dărmarea căruia depinde unirea Și mă șochează forțele de frecare din lume.

Vorbi fericire norocos Devine iubirea adipoasă Cu nume care să înflorească La fiecare faptă cerșetorească În gândire adâncime neânsingurată Flori pe gură deduc Că polen temperatură înseamnă

O mică stea În colț de plimbare În spații interplanetare Culcată mâncând Din ochi spațiul De lângă ea Dorindu-și o planetă Cu de toate Ca măcar să-și Potolească foamea De cunoaștere De

Vorbi fericirea norocos Devine iubire iubire într-o mașină Pe care am cerșito Deoarece am nume de floare Când gândeam adânc deduceri Cred că aveam temperatură De la dor de sunete mărunte Pe

Meditația există datorită mie, o mai medita cineva? Dar sigur mai meditează cineva, cum îl găsesc?! poate într-o ceașcă de rachiu Când sunt amețit Mi se pare că toți meditează frumos Picurând

Cuvântul fericire Vorbit devine iubire Noi suntem cerșetori Cu nume de flori Se adâncește gândirea Iese la suprafață Fericită iubirea Flori pe gură Cu polen temperatură Niște albăstrele

Duios ochiul Ce arată semnul Către iubire cultă Din ce în ce mai multă Spune-mi ce să ascult Iluzia e frumoasă Când poate fi melodioasă Inimă ce culege Tot ce înțelege Să nu vocifereze Două

neutrul e gol ca un ecuator al stresului se apropie zborul iubitei mele gândesc mic față de pașii mei solstițiile vor să aibă viteză cât cecitatea respectului de sine îmbolnăvit de diabet care

iubita mea s-a împrietenit cu ecuatorul unde pașii mici gândesc neutru îmi zboară tălpile goale se apropie vara

norii sunt romantici doar sub sărutul lunii sunt oaspete cu gura colorată al unor vise aplatizate despre care pot vorbi

norii învață înflorind alt romantism sărutul lunii alinându-i care coboară de la unul la altul proaspete guri colorate întregi sau privindu-le plină

înflorește strada de nori văd saturat chip avid visând ce vorbește unul și altul despre marginile eternei lumini, coborând par mulți cochetărie ca partea ascunsă a lunii se miră fermoare despre

ieșit în stradă jaloanele mă chiamă te văd aproape imaginară pe strada minoritară dar iubirea de viață are foc în priviri te-am văzut tu ești dis-dimineață mă oxidez cu plăcere ziua se

trăind cu suflet norii atât cât îi văd ca o stradă legat de refrenul saturat de zi visând luna până se vede cum cade din soare lumină ce adoarme măsurând marginile împing comunicarea

coborând cochet romantism ce alină dar nu vede oceanul lumină ce sărută păreau priviri valul cât este el de lat degajă meduze țintuit în iubiri mână ochind o vietate ce fuge scurge esența

Inima mea e de piatră A ta este sigur de foc Poate așa vrea o soartă Să fim o sticlă cu noroc. Piatra de amnar face foc Dar apa îl poate stinge Dacă avem ceva noroc Ne putem pe val atinge.

vorbim despre cum sunt toate etern stăm într-un socoate când duc mâna la fermoare tot mă simt în buzunare iubirea este alfabet folositoare la suflet o știu pe oare atât cât să recit refrenul

Este adevărat că fac pași mari dar eu îi urmez țopăie vrăbiuțe în urma mea cred că îi măsor altfel nu i-aș ști mai că îmi vine să pășesc normal dar amforașii cer mai mult mereu taina vocilor

aș vrea să pictez fiecare prieten ofertă de afaceri

înflorește trifoiul pe acolo pe sus se învață fulgi de cer cum se cade unul din unul aforistice măsuri ale marginilor în liber alert comunică miros mirat de prospețime pică în guri petale de

ofertă a familiei pentru fixare aș vrea prieteni și aș deveni convenabil dar afaceri