ridici culme spre calea viitoare

rulând liniștea cunoscută printre apropiați în amestecul de mâini în mintea care născocește visul

filozofia cristică îi iubește în însuși apropiații

conducătorul intră în familie la muncă unde leagă mâna cu mână

în majoritatea cazurilor apropierea și concurența sunt deschizătoare de noi drumuri

și iată drumul se vede de pe o culme pe care se înghesuie lume

dar acasă în intimitatea celor împărtășiți pe aceeași cale cu tine e răcoare de rouă

sunt cuvintele iubitei care pune șoapte trezirii tale

iar totul ți se pare ieșit din rutină într-o nouă dimineață pe la ora nouă