Poezie
Evadez
1 min lectură·
Mediu
Ma arunc in tine,
Fluviu grabit si grozav!
Ma inspaimanta valurile tale -
Nu, tu nu esti viata!
Nu esti nici macar timpul,
Nici macar lumea!
Esti o dara de apa,
Separand doua fasii de pamant.
Ploua peste tine
Cu frunze,
Pe morminte.
Putrefactia o duci cu tine,
Trecand repede pe langa mine.
As vrea sa te-ajung,
Si-ncep sa alerg!
Nu-mi dau seama
Ca esti langa mine,
Si-alerg pe marginea ta,
Incercand sa te-ntrec.
Esti viclean si rau!
Ma minti
Si ma ranesti!
Nu te mai vreau!
Fug de la tine...
Ma indrept catre-
Catre ce?
Soare? Luna? Oameni?
Nu!
Ma-ndrept catre ce?
Catre mine?
Nu!
Fug...de la tine..!...
034765
0
incerci sa deslusesti ceva, dar comfuzia nu iti este prielnica, iar mai mult decat atat ne este detrimentala si noua, resturilor.
in plus, NU! se repeta de trei ori in ultimele tale 25 de cuvinte, ceea ce mi se pare un picut cam overreacted.
dupa ce citesc o poezie, de regula inchid ochii pentru o secunda si incerc sa las subconstientul sa lucreze si sa proiecteze o imagine pe ecranul mintii mele.
de regula imaginile sunt irelevante si spun mai multe despre personalitatea mea decat despre poezia in cauza, dar doar in caz ca te intereseaza iata ce mi-a venit pe retina dupa ce ti-am lecturat poemul:
o fata care strangea rufe de frica ploii, a fost violata de un duh al apelor, in fel de lostrita falica si lipicioasa.
atat