Poezie
Zborul
Încarnare(2)
1 min lectură·
Mediu
Am fost
Două suflete-surori
Crescute pe receptacolul
Aceleiași flori de răsură,
Pecete pe-o gură de Rai...
Când au pornit să zboare
Pe Cerul fără de hotare
Pasăre sălbatică,Spiritul tău,
Și-a continuat zborul printre Galaxii,
În timp ce...
Eu
Am coborât pe Pământ,
Unde m-am încarnat,
Dobândind trupul drept adăpost.
Scris mi-a fost
Să urc pieptiș cărările vieții
Târându-mă, adeseori...
Astfel
Am pierdut deprinderea Zborului,
Precum
Bătrânul pe cea a mersului
Având
Umerii împovărați de zgura vieții.
Din Tării,
Pasărea-soră mă îmbie
Cu Lumina și Muzica sferelor,
Cu Ploaia și Curcubeul.
Eu
Nu-mi pot părăsi încă
Haina Spiritului
Pentru că am uitat Zborul,
Și
Mi-e teamă de Libertate.
Colivia trupului îmi dă
Siguranța iluzorie
A Existenței.
Dar când gongul va bate,
Și când Clipa cea mare va sosi,
Cu tine,
Sălbatică-pasăre
Voi reînvăța
A zbura înspre Tării.
022.681
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Floarea Cărbune
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Floarea Cărbune. “Zborul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/1835445/zborulComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
BVFoarte frumos redată această istorioară legată de sufletele gemene care nu se despart nici în veșnicie...mișcătoare stare de spirit..
ai uitat să lași spațiul după virgulă la răndul opt.
ai uitat să lași spațiul după virgulă la răndul opt.
0
noi, sa fim pregatiți pentru zbor...
Frumoase versuri...Floare!