FLOARE PETROV

sunt liberă să gândesc tot ce vreau să-mi imaginez un miracol nocturn în brațul unei stele mereu să stau clădind din emoții confortabil turn. visul de afirmare alungă plictiseala căci în

port cu demnitate Lumina pe umăr pe scara anilor urc cu veselie secunde de magie nu le mai număr în inima mea cântă o ciocirlie. trece lumina de la frunză la umbră în pași de dans se transferă

atingere de fluture să fie cuvântul un dans de libelulă pe lacul primenit inima să păstreze-n aortă doar cântul să nu regret nicicând că m-am îndrăgostit. mângâiere de zefir să fie privirea de

acum nu vreau să stau cu gândul la decepții am primit în viață doar ce am meritat urmez cu sfințenie ritm măsură percepții pe drumul credinței am înaintat. trăiesc primăvara ca pe un

dacă m-aș putea ascunde în sunetul muzicii nu aș mai simți dorul ca pe o furtună aș fi departe departe de capcana fricii și de deznădejdea care parcă tună. m-aș sincroniza cu a viorii

depăn amintiri la un pahar de bere slove se înmulțesc pe filele albe prieteni mă ascultă.le face plăcere timpul care trece cu cununi de nalbe. am strâns anii mei într-un perlat șirag îl

la baza muntelui am construit o casă lângă un mândru codru de stejari privighetori cântă rapsodia duioasă drumul spre fericire e plin de birjari. la carul timpului e înhămat un murg hrănit

mintea se tulbură când pumnul e o armă femeia chinuită nu-i doar un clișeu violența conjugală blestemată karmă acolo unde oamenii nu-l au pe Dumnezeu. cerul se înnegrește cînd pământul geme de

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară în inima s-au dezghețat izvoare de inspirații raze mistificate adânc în mine se coboară ca în condeiul mânuit de vaste motivații. am însămânțat

arde în mine un dor ca un vulcan aș vrea să zbor cu aripi de condor până la Soare să dansăm cancan lumina și căldura lui cât o ador. am și un vis cu forță și intensitate pe care îl visez mereu

nu creez probleme cu sincretismul meu învăț de la fluturi zborul diafan dansul între miresme- inedit clișeu fuga de ispita îngerului profan. învăț de la mierle triluri mirobolante bătăile

sufletul meu pereche iubite ai fost am rămas dependentă de iubirea noastră viața mea fără tine n-are nici un rost trăiesc singurătatea ca o sihastră. puternic ancorat în gândurile