Poezie
la maratonul existențial
1 min lectură·
Mediu
am captat din soare energie violet,
să-i fac față răului pretutindeni prezent,
la maratonul vieții alerg ca un atlet,
cu visul mai mare decât un continent.
cântecul inimii e scris în diafragmă,
vântul îl răspândește prin univers,
iubirea-i ca lumina din sintagmă,
la străluciri solare au convers.
sunt atentă, grijulie la fiecare pas,
să nu strivesc licurici sub picioare,
noaptea când în poiana lunii fac popas,
la izvorul magic să umplu ulcioare.
luceferi mă îndrumă când sunt în impas,
mi-au măsurat visul cu argintiu compas.
01658
0
BG