FLOARE PETROV

adun semnele timpului în ochiul minții trăiesc în armonie cu tot ce-i pe pământ urmez învățături ce mi-au predat sfinții și nu-mi las sufletul de probleme înfrânt. fac comuniune cu oamenii buni

colindele sporesc magia Crăciunului fluturi de zăpadă fac sublim spectacol visele se împlinesc cu puterea banului pruncul sfânt în suflete produce miracol. spiridușii Moșului prepară turte

nu aș vrea stelele să mai cadă mersul timpului e edificator între Lună și Soare se face rocadă universul strălucește provocator. arborele vieții dă rod după rod e păzit de îngeri cu

Crăciun minunat Crăciun fericit ninsori de colinde cad peste lume de magia iernii nu m-am rătăcit miracolul hristic câștigă renume. acum este vremea faptelor bune e sărbătoare cu fast și

iarna a adus sărbătorile iubite ecoul colindelor mirabil răsună strălucesc feeric casele împodobite la mese cu delicii familii se adună. prin suflete voioase trec orele grăbite lumea se

omenirea se confruntă cu virus terminator este arsenalul morții invizibil vasal eu mi-am făcut vaccinul salvator să-mi pot continua visul universal. deplâng drama lumii pioasă mă rog să se

iarna a venit cu sacul de surprize dar mie îmi este foarte dor de vară să mă scufund în valuri de brize singurătatea să nu mă mai doară. clopoței de argint trezesc sentimente întreaga lume

să am cu versul succes redutabil l-am primenit cu mir și agheasmă îl împart cu lumea în mod caritabil a captat lumina din catapeteasmă. calculez emoții ca un contabil nobilă fericire alunecă

uneori și plânsul e purificator mă ridic mai sus la oricare cădere optimismul crește edificator azi îi spun tristeții la revedere. cuvântul are forță de predicator amplifică lumina în

sufletul meu este neastâmpărat ar vrea asupra vieții supremație puțină fericire zilnic a cumpărat și noaptea printre stele face drumeție. îngerii veghetori mereu m-au aparat și mi-au dat

gravitez în jurul luminii rațională duc eforturi psihice să mă iluminez credința este sursă inspirațională în fața vitregiilor să nu cedez. fac tot ce trebuie să fiu un exemplu pe care să-l

sunt conectată cu stele puzderii mistifică în mine bezna și abisul nu am să arunc în univers mizerii cu obediență îmi urmez visul. nici un dram de ură să nu mă ocupe printre teroriști și

inima mea este motor de tracțiune asupra vieții are puteri formatoare din elixirul zeilor vrea o poțiune să nu mai fie zilnic temătoare. extrag potențialul dintr-o ficțiune inspirată de Lună

urc Golgota dârz fără funicular în vârf voi întâlni și steaua mea destinul meu este spectacular mă consum intens cu patimă grea. răbufnesc precum o oală sub presiune mi-am pierdut iubitul

iubirea deschide drumul spre stele vreau să adun lumină din ele mâna destinului să o simt pe cap nu știu de tristețe cum să mai scap. undeva pe o stea este iubitul meu cât îmi lipsește știe

am pentru vers specială atracție mă mângâie lumina din cuvinte idei spumante mă țin într-o distracție și îmi arată drumul spre înainte. învățături extrag din fiece poem și de poeți mă simt mai

răsar în grădini oameni de zăpadă prunci năzdrăvani se-ntrec în năzbâtii aș vrea să fac cu ei o escapadă printre troiene cu albe pârtii. strâng în palme fulgi pufoși de nea sunt semne cerești

la uși la ferestre se aud colindători sărbătorile vin coborând printre nori podoabe de argint acoperă munții vraja pătrunde prin cutele frunții. magia iernii se extinde în povești îngeri

explorez o lume cu ritmuri arome și gust pământul mă hrănește ca pe un arbust din dealuri se varsă râuri râuri de must să fie optimismul tonic și robust. graiul românesc se ridică în slavă de

transmit emoții cu versurile mele în inimă cântă o tainică vioară noaptea mă invită la dansul cu stele un vis de împlinire mă împresoară. sufletul mi-am învățat să fie oneros din tot ce am

colorez doruri regrete cu turnesol bag adânc în conștiință aspiratorul gunoaie de gânduri decantate la subsol să nu îmi murdărească viața viitorul. îmi curat și casa aștept Crăciunul Hristos

prețul vieții nu-l cunoaște nimeni dar fiecare om trece prin sacrificii cerul ne-a înzestrat cu flucșii lumeni mereu să satisfacă nevoi și capricii. în fiecare zi mă simt la școală lucruri noi

prin codru de gânduri caut o cale să mă ducă iubite la tine mă însoțesc amintiri epocale chibzuiesc să trec de serpentine. ploaia a spălat urma pașilor tăi te strig iubite dar ești prea

trăiesc din amintiri nu-i o bagatelă în sertarul minții le răsfoiesc lumina mă învăluie ca o fină dantelă într-o poză cu noi fericită zâmbesc. mi-e dor de noi ca de o primăvară când iubirea