FLOARE PETROV

uneori versul îmi pare o picanterie poetul flămând să îl savureze uitând că fericirea este o loterie că trebuie să stea pe metereze. eu slova o asezonez cu busuioc după ce o scald în rouă de

bate vântul frunzele în nuci și meri cad rând pe rând sunt obosite orașe neiubite sunt pline de șomeri case blocuri parcuri sunt ponosite. fluturii au dispărut de-o vreme în lacuri nuferii

nu m-am gândit iubite la despărțire când te-am iubit la plus infinit mă scufund într-un ocean de amăgire sub un zenit nepăsător cernit. sufletul meu trist în zadar te strigă să te întorci

o de-aș putea atinge cerul cu mâna te-aș mai îmbrățișa iubite o dată cu dorul de tine se-ncheie săptămâna ca o poveste mistică și ciudată. o de-aș putea face cumva un miracol să-ți dau din

iubite ai plecat în tainicul ascuns mă-ntreb ce faci te mai gândești la mine? aș vrea îngerul să-mi dea un răspuns să-mi spună că în toate îți e bine. Doamne intră și în sufletul meu să îmi

dorul meu îmi pare filon aurifer îmi păstrează vie măreața iubire pe bolta cerului aș vrea să mă transfer să am cu soțul meu o convorbire. poezia sufletului vreau să îi ofer să îmi exprim

trăiesc singurătatea de o vreme încoace dar îmi urmez drumul pe care l-am ales nu aș vrea moartea pe deget să mă joace să-mi umple sufletul și inima cu stres. mă sprijin de slovă ca de un

cu sufletul meu înțelept mă fălesc învăț din greșeli proprii și mondene transform tristețea în poem burlesc găsindu-mi liniștea în a nopții gradene. pentru fericire plătesc și obol cu mustul

în pomul cunoașterii sunt și eu o frunză toamna din verde în galben mă schimbă lumina blândă mă-nvelește ca o pânză slove de iubire îmi răsar pe limbă. pe umerii mei poposesc chiar și

sunt floare de colț pe un tainic pisc vă fac legătura între cer și pământ să am fantezii nu văd nici un risc îmi extrag mereu puterea din cuvânt. mă scald în roua zorilor mireană vântul îmi

număr bucurii pe șiragul zilelor zile bune zile rele am avut în viață las grijile deoparte în tumultul apelor lumini angelice mă mângâie pe față. nu privesc oricum înainte și înapoi doar

am avut iubite o căsnicie de succes într-un rai construit bazat pe iubire stelele ne-au deschis o poartă de acces iubindu-ne ca fluturii plutind pe zefire. acum serile fără tine sunt reci și

ai căzut iubite în capcana morții te-a luat cu ea în lumea de dincolo dorul de tine crește în proporții inima desperecheată suspină tremolo. ți-ai întâlnit părinții fratele verișorii nu ești

îți sărut chipul încadrat în ramă lacrimi de durere curg pe obraz dorul ți-l transmit prin telegramă în cerul cu reflexii azure turcoaz. iubite acum ești comoară cu amintiri păstrez în inimă

n-am ce să fac cu dorul meu notoriu umblă prin lume cu bagaj de emoții în lumea versului e promontoriu și-mi cheltuiește toți arginții zloții. dorul meu e flămând de iubire scăldat în rouă

ai fost mereu iubite pentru mine un mentor și o sursă de inspirații iubirea pentru tine nu o să se termine este energică activă printre respirații. un rai al bucuriilor mi-ai oferit voi fi

în spiritul speranței fac demonstrații vreau și optimismul să-l concretizez natura mă cheamă prin mii de ilustrații deseori și fericirea o cosmetizez. adevăr de minciună separ cu

de-o vreme fericirea mea este un bluf mă doare iubite că te-am pierdut în brațele tale am trăit ca-n puf mi-ai oferit o dragoste din Absolut. nu mă împac cu gândul singurătății fără tine viața

mi-e dor iubite de un mirabil vals la malul mării îmbibat cu iubire sentimentul formidabil nu e fals cu sufletul tău vreau o contopire. să înotăm în valuri ca doi delfini să îngropăm tristețea

îmi desfășor viața cu multă pasiune zilnic asimilez învățături de sfinți iubirea de oameni crește-n dimensiune răspândesc în lume sentimente cuminți. destinul meu complicat dar fantastic mi-a

Mama planetă trăiește o lungă suferință când este caniculă când sunt inundații prea mulți oameni mizeri și fără credință lasă în urmă doar gunoaie în spații. incendii devastatoare se întind pe

chiar dacă timpul e viclean ca un vulpoi voi scoate adevărul mereu în lumină destinul se îndreaptă spre vremea de apoi unde înțelepciunea e un filon de mină. frica zilei de mâine o bat într-un

înțelepciunea toamnei e proverbială cutia Pandorei descarcă surprize lumea mea devine tot mai jovială nu vreau să aibă parte de crize. livezi de gânduri își transferă rodul în cămări de suflet

îmi formez spiritul ca discipolă pentru Isus Hristos mântuitorul în colțul meu de viață în metropolă întâmpin cu speranță viitorul. pe Golgota mea cu dârzenie urc lumina hristică mă