FLOARE PETROV

vântul mă învăluie cu parfum de magnolii primăvara a venit cu minuni de poveste dar tinerețea mea este roasă de molii ce-a fost frumos în ea azi nu mai este. dar mă bucur de timpul acesta

dansez cu dorul până noaptea târziu mă învârtește mă răsucește mă amețește calc sub picioare suspinul străveziu când este veselie tristețea pălește. visul meu hoinar întârzie să vină pe cărări

freamăt ca plopul la poale de munte am prins rădăcini pe un tărâm de vis geografia iubirii îmi vibrează în minte emoții lirice spre cer am trimis. muguri de vers gânguresc pe scoarță sevele

trenul vieții cu mii de vagoane ne invită pe toți la un magic voiaj e o lume nouă fără de prigoane fericiri vise mărețe purtăm în bagaj. în vagonul șapte am un loc rezervat cu ochii mirați

am ieșit din beznă ca fluturele din cocon cu o iubire neclintită ca o stâncă mi-e dor iubite de seranada sub balcon de fericirea noastră cucernică adâncă. iubitul meu educat ca un lord m-ai

ești în gândul meu în fiecare zi vino-mi în vis cu sărutul de noapte îmi voi aminti când mă voi trezi iubirea noastră din miere și lapte. trecutul dă buzna în sufletul meu cu zile magice și

lumina îmbrățișează muguri somnoroși ca o mamă blândă grijulie iubitoare s-au trezit din hibernare greierii morocănoși între dalbe lăcrămioare și lalele zâmbitoare. primăvara grațioasă în

beau cafeaua care-mi trezește simțurile cântecul răsăritului inima îl ascultă între coperți de lumină-mi așez visurile trăită în noaptea albastră ocultă. cuvântul meu are coloana verticală să

însămânțez în noapte a gândurilor boabe vreau să fie belșug pe tărâmuri neștiute dau la o parte sentimentele snoabe alerg printre frasini cu vesele ciute. înaintez în viață cu mare

goale sunt sufletele crescute în umbră cu izul noroios, pătat prea îmbâcsit rețeaua de lumina tremură tare sumbră la marginea zilei amarul e ticsit. sunt sărmani la care viața e povară târâș

norii răstoarnă ploaia în gândurile mele cerul se limpezește stelele să le văd străluciri de aur să treacă prin zăbrele să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd. se apropie toamna voi culege

din iubire timpul a creat spectacol oamenii armoniilor s-au unit perechi lumea e fericită pe un colț de miracol respectă cu sfințenii tradiții străvechi. e vremea nunților cu muzică și

e freamăt dens de insomnii această vară, și mie mi-au crescut pe buze cuvinte mai verzi, desigur că mai am de povestit martiriul de țară. tu umbră a blazării râzând cu zeii îi dezmierzi. trec

printre indiferenții zilei înaintează căpcăuni, la suprafață, la vedere, la spectacol de junglă urbană, rahatul e central, nestingheritul mucegai înghite tunelul, ce părea cândva a fi lumina de

moartea e ca bezna cu gura flămândă mușcă din mine în ritm necontenit sunt ca un deliciu cu firea mea blândă se-nvață cu-al meu zbor către infinit. nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr voi

sunt în purgatoriu mă-ndrept spre lumină exersând iubirea ca pe un mod de viață crezând cu demnitate în crucea divină raze de zâmbete port mereu pe față uneori mă simt clopotul din turn chem

e sărbătoare mare între Prut și Bega tricolorul flutură în mâinile curate spiritul românesc e Alfa și Omega străbate timpul cu istorii minunate. tancuri cu tunuri de mare calibru trec

primăvara se strecoară în poezia mea minunile ei aș vrea să le descriu au înflorit cireșii colorând dragostea vântul răspândește triluri în pustiu. avanturi mărețe pe aripi mă poartă magnolii

toamna îmbrăcată-n rochie de cașmir se plimbă pe alei cu ploaia pe tâmple din palme i se scurge cerescul mir revarsă bucurie peste lucruri simple. cordon de frunze ruginii poartă la