FLOARE PETROV

mă răscolește nostalgia de seară și dorul de tine iubitul meu drag aș vrea să vii ca prima oară cu chip angelic să apari în prag. zâmbetul tău luminos îmi lipsește și vorba mieroasă plină de

fac o piruetă în palma unei raze cu mișcări line precum un fluture las lumina ei să se scurgă în fraze tristețea din suflet să se scuture. fac drumeție printre doruri și amintiri mă cheamă

leg gândurile mele de cerul albastru iubesc trezirea din vis de coșmar tremur de dorință să cuceresc un astru să uit că destinul a fost și amar. trebuie să fac curat prin amintiri să pun pe

astăci conștiința mea e derivată se reflectă facil în sublime forme fac mărturisiri din viața privată trăiesc în lege sfântă și cu norme ador transcendența și fug de negații găsesc răspunsuri

mi-am construit destinul din temelie crucea grea am purtat-o cu demnitate broderie din iubire și melancolie țes și la bătrânețe cu seninătate. trăiesc un romantism vast și lucid filozofia

dorul meu zboară peste creste de munte se înalță spre stele în noaptea de opal lumina iubirii să se-așeze pe frunte ca o călauză pentru drum principal. strălucirea lunii intră prin perdele joc

luna îmbrăcată-n chimono de mătase veghează lumea mea până în zori de zi e noapte-mi aștept visul în orele rămase din insomnia mea se nasc iar poezii trec orele grăbite prin acele de ceas pe

rezonez cu codri temerari și bravi rezonez cu fluturii tandri și suavi cu păsările cerului albe neînfricate învăț zborul liber în zări fermecate. rezonez cu oamenii bolnavi și sărmani care

timpul e vitreg cu burniță și ceață soarele când iese își arată dinții florile-n grădină tremură, îngheață argintiul zăpezii acoperă munții. s-a făcut frig, iarna bate la ușe toamna se

timpul suspină sub orizonturi triste munții gem despăduriți de umbre în lume se petrec atacuri teroriste orgii și jafuri îndeletniciri lugubre. Parisul e în flăcări cu violența-n

am închis cu lacăt lada cu regrete provoacă suferință și disperare alungă din suflet stolul de egrete mă ține departe de a vieții izvoare. am vârsta la care nutresc victorii nici un obstacol

dărâm obstacole ca-n jocul de popice romantismul să crească și-n livezi de gutui sentimente tandre îmi sunt propice de zâmbete stelare ochii nu-s sătui. am așezat la poartă cununi de

iubite tu ești steaua care mă aprinde lumina care scoate bezna din ochii mei ești universul care cu forță mă cuprinde căci sunt aleasa ta dintre femei. e în sufletul tău a fericirii

cântă chitara mea cântă cu foc să nu te pierd pe calea renunțării în lumea rapsodiei ți-am făcut loc un loc de magie în inima țării. cântă trubadure cum știi mai bine să uit că vremea asta e

amintiri din trecut zilnic sortez să îmi mai spună că am fost iubită cu ochii în lacrimi cerul îl scrutez acum inima mea este zdrobită. mi-e greu să trăiesc fără iubirea lui alesul meu

am sentimentul că trăiesc în iad mă uit la știri și mă crucesc mă reazem de fotoliu să nu cad oameni au comportament drăcesc. crime și tâlhării sunt la tot pasul rațiuni barbare stau la

am dobândit înțelepciunea de bătrânețe știu să mă feresc de marele dezgust conștiința mea cuprinde o justețe ce generează-n spirit simț august. trăiesc cu transparentele fuidități adesea

evoluez în lumea cu rezonanțe transcendente cu purități angelice din vaste orizonturi oceanul iubirii cu valuri transparente mă transfigurează în feluri și chipuri. stări sufletești se

toamnă de poveste- galbenă gutuie împrăștie miresme în destinul meu cerul meu se proptește de o statuie timpul curge lin nu îl simt prea greu. cu pisica lângă mine care toarce fericită eu