FLOARE PETROV

acum știu că sufletul are un singur scop să mă ilumineze până la senectute să mă sincronizez cu sfinții în horoscop să fiu față de lume plină de servitute. frământ cuvintele ca pe un aluat să

destinul meu este plin de esențe înțelegeri și schimbări de perspectivă fericirea lumii face în mine prezențe conștiința sacră este mereu activă. mă înstrăinez de naturi violente sunt iubită

e sărbătoarea Paștelui a înviat Cristos să mântuiască lumea asta de păcate razele de soare ne mângâie duios arbori împrospătează orașe poluate. cristica lumină a ajuns în case strălucind între

îmbrățișez luminile ce stau de strajă sondez dimensiunea gândului ocult m-a cuprins de-o vreme minunată vrajă din simfonia vieții cu care exult. chemarea poeziei o ascult mirată inspirații

gest prietenesc, mângâiere de roză, nici un suspin, nici un tremur în palmă. la zidul spre lumină atins de nevroză speranța-i o lege ce-n negură sfarmă. respir din liniștea pădurilor

fermecate răsărituri, vaste seninătăți bucurii câștigate în lupta cu timpul dezrădăcinez din temelii prejudecăți pulsația luminii înveselește chipul. clarități de raze îmi mângâie

minunea dintre ani o încrustez în strofă beau vinul bucuriei să ating un eztaz ies la lumină din noaptea limitrofă risipesc norii cu gânduri de topaz. vreau să mă scald în valuri de

umblu năucită cu întrebările în buzunar nu-mi răspunde nimeni orașul e pustiu pe strada mea mai licăre un felinar descrește optimismul sub cerul pământiu. vremea e bulversată mă stresez mă

e ziua ta iubite și soarele-ți zâmbește nu vrei să crezi dar cerul te iubește din ochii tăi priviri de căprioară prin peisaje de poveste zboară. toarnă-mi iubite șampanie în cupă noi împreună

visez în mers torn emoții pe stradă merg spre succes cu trăiri motivate sper să nu îi fiu morții negre pradă prea curând, șansele vieții sunt activate. gust fericirea iubirii pure

cât aș vrea iubite să mă ții în brațe că te ador tu știi foarte bine de ce-ai lăsat moartea să te înhațe iubirea noastră să o dezbine? acum locuiești în univers ocult aproape de sfinți și

cuvintele îmi dau putere definită pot rezolva problemele gândirii chiar dacă vreme mea este cernită și-mi pune-n cale semnul îngrădirii. cu inima mea sunt foarte grijulie vreau doar iubire să

flori de liliac înmiresmează zilele de Mai mă îndeamnă cu ochii deschiși să visez nunta de fluturi mă invită în vesel alai cu nici o mirare nu am să-i stresez. rapsodia mierlelor e chemare la

din gândurile mele răsar aburi am pasiuni și ardori infinite cu lumea de pe net fac schimburi de idei frumoase și desțelenite. mă reazem de ideile mărețe cuget asupra vieții și a morții seve

trăiesc cu multe griji în rând cu obștea dar am și momente când jubilez știind că demiurgul îmi ascultă povestea pe ecranul vieții emoții derulez. între rai și iad mi se duce vestea că storc

muzica și poezia sunt forme de vis care se împlinește ajutat de stele inspirat de frumusețile din Paradis mlădios în suflet și dansant sub piele. se înalță pe ceruri precum curcubeul după

România scumpă, ce mult te iubesc te slăvesc în slove te cinstesc în cântec și-mi sunt dragi romănii care te locuiesc demoni ce te fură tare-aș vrea să-i spintec. tu ești chiar grădina maicii