FLOARE PETROV

iubirea-i legământul dintre cer și pământ pune în mișcare sfere, valuri de smarald lui Dumnezeu preabunul îi fac un jurământ să o vestesc în lume ca un străvechi herald. iubirea m-a făcut să

La Mulți Ani prietena mea dragă tot binele din lume să te locuiască splendorile vieții mereu să te atragă Dumnezeu ca sfinții profund să te iubească. casa să-ți fie plină de cânt și veselie să

m-am trezit în zorii albi de catifea senzualitate câștigată dintr-un vis care alunecă ușor prin aburi de cafea limpede curat departe de abis. ochii înseninați de lumina blândă aer de chemare

bisericii negre i-a căzut toată spoiala, ca fumuri și minciunile s-au spulberat, din interiorul unde duhnea acreala, vinului la parastasul martirizaților din nat. prin crăpături intră acum

lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă pe un colț de noapte mă simt stăpână freamătul meu l-am strâns într-o plachetă nu am descris agonia și bezna păgână. raidul printre stele va strânge

în filmul vieții mele sunt protagonistă sufletul își joacă rolul cu iscusință stele mă îndeamnă să nu fiu tristă și cerul îmi împlinește fiecare dorință. când un ochi râde și celălalt

pe petale de roze scriu povești despre noi să le citească soarele pline de tandrețe iubite nu voi da nici un pas înapoi îți voi purta iubirea în vise mărețe. îmi lipsește mult sufletul tău

studiez zilnic universul ilustru transferă în mine armonii stelare când repet o greșeală mă mustru să nu rănesc luminile spectaculare. știu că planetele și timpul vor decide mersul destinului

ca-ntrun elan mistic caut alinare la filozofi cu viziuni sublime întinderi de-nțelesuri ca o mare. nu înțeleg de ce în lume sunt și crime. nu înteleg de ce-s atâtea tragedii nesfârșite

viața mea se prezintă în mii de nuanțe lacrimi boeme sting năvalnice focuri care ard în voie fragile speranțe doar vise cuprind din nocturne jocuri. pentru fericire mi-a rămas poezia cuvinte

în adâncul inimii se naște fericirea este un fel de mare cu perle plină o însoțește cântecul pur și iubirea e binecuvântată de lumina lină. e averea conștiinței este Paradisul împodobește

se înfiripă-n suflet acorduri de baladă când inima trăiește unirea cu pământul nimic nu-i în zadar nimic nu-i de tăgadă toată gândirea pură o răspândește vântul. pe luciul inimii alunec spre

frumoasele neliniști existențiale, vin de la Tine doamne, nu-s nicicând profane, sunt romanțe pe roata olarului, sunt potire arse în foc și tu ai fost olar din lut alb ne-ai creat să nu fi