frumoasele neliniști existențiale

frumoasele neliniști existențiale,

vin de la Tine doamne, nu-s nicicând profane,

sunt romanțe pe roata olarului, sunt potire arse în foc

și tu ai fost olar din lut alb ne-ai creat

să nu fi singur- materie inteligentă și fără noroc

ți-a fost urât de stânci golașe le-ai sculptat altare,

când două respirații s-au unit a început mileniul iubirii

sunt vâslele tâmplarului care despică valuri

înaintând spre spre maluri unde se conturează căutarea

ziua cu flori în brate noaptea cu clepsidre din vise stelare

și Tu ai fost tâmplar din neliniști ți-ai creat o cruce

o scară pentru infinit din rugile de taină ai clădit,

iți semănăm și te urmăm oriunde în cosmos te-ai duce.

sunt sateliții ce focalizează prin ultra sunete eternitatea

sentimentalismul Tău savant inexorabil și de neoprit,

prin tot ce apare prin lume Tu ne vorbești cât ne iubești,

atunci când obosești de atâtea neliniști viori și naiuri

te anunță -sărbătoare pe muntele omul- vreme să te odihnești,

chiar Tu să-ți contempli creaționismul în neastâmpăr de rai pentru absolute nevoi de schimbare ...

iată doamne se cununa chiar sub talpa-ți de lumină

floarea de colt și stânca, piatra și izvorul pe vecie.