FLOARE PETROV

dorul meu zboară peste creste de munte se înalță spre stele în noaptea de opal lumina iubirii să se-așeze pe frunte ca o călauză pentru drum principal. strălucirea lunii intră prin perdele joc

luna îmbrăcată-n chimono de mătase veghează lumea mea până în zori de zi e noapte-mi aștept visul în orele rămase din insomnia mea se nasc iar poezii trec orele grăbite prin acele de ceas pe

rezonez cu codri temerari și bravi rezonez cu fluturii tandri și suavi cu păsările cerului albe neînfricate învăț zborul liber în zări fermecate. rezonez cu oamenii bolnavi și sărmani care

timpul e vitreg cu burniță și ceață soarele când iese își arată dinții florile-n grădină tremură, îngheață argintiul zăpezii acoperă munții. s-a făcut frig, iarna bate la ușe toamna se

timpul suspină sub orizonturi triste munții gem despăduriți de umbre în lume se petrec atacuri teroriste orgii și jafuri îndeletniciri lugubre. Parisul e în flăcări cu violența-n

am închis cu lacăt lada cu regrete provoacă suferință și disperare alungă din suflet stolul de egrete mă ține departe de a vieții izvoare. am vârsta la care nutresc victorii nici un obstacol

dărâm obstacole ca-n jocul de popice romantismul să crească și-n livezi de gutui sentimente tandre îmi sunt propice de zâmbete stelare ochii nu-s sătui. am așezat la poartă cununi de

iubite tu ești steaua care mă aprinde lumina care scoate bezna din ochii mei ești universul care cu forță mă cuprinde căci sunt aleasa ta dintre femei. e în sufletul tău a fericirii

cântă chitara mea cântă cu foc să nu te pierd pe calea renunțării în lumea rapsodiei ți-am făcut loc un loc de magie în inima țării. cântă trubadure cum știi mai bine să uit că vremea asta e

amintiri din trecut zilnic sortez să îmi mai spună că am fost iubită cu ochii în lacrimi cerul îl scrutez acum inima mea este zdrobită. mi-e greu să trăiesc fără iubirea lui alesul meu

am sentimentul că trăiesc în iad mă uit la știri și mă crucesc mă reazem de fotoliu să nu cad oameni au comportament drăcesc. crime și tâlhării sunt la tot pasul rațiuni barbare stau la

am dobândit înțelepciunea de bătrânețe știu să mă feresc de marele dezgust conștiința mea cuprinde o justețe ce generează-n spirit simț august. trăiesc cu transparentele fuidități adesea

evoluez în lumea cu rezonanțe transcendente cu purități angelice din vaste orizonturi oceanul iubirii cu valuri transparente mă transfigurează în feluri și chipuri. stări sufletești se

toamnă de poveste- galbenă gutuie împrăștie miresme în destinul meu cerul meu se proptește de o statuie timpul curge lin nu îl simt prea greu. cu pisica lângă mine care toarce fericită eu

mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific să caut mărgeane, perle și corali dau și de gânduri negre vreau să le purific întâlnesc și demoni urâcioși imorali. mă scufund în suflet ca într-o

păstrez continuitatea visului din tinerețe dovada existenței mele în magic Paradis vreau sa ajung la steaua plină de tandrețe sunt fica cerului cu sufletul deschis. colori trandafirii voalează

țesătura nopții ziua o descos timpul mă răsfață cu amor focos inima mi-e ușoară ca fulgul de cocos dulce zămislire de destin norocos. despre lumea noastră mi-am făcut impresii minuni și

n-am o pricină anume să am supărări pe viață aș fi vrut să fie lumea mult mai bună aș fi vrut să fie cerul neacoperit de ceață să văd cum mândra Luna zâmbește la tribună. ea mi-a dat vise

transform în poeme emoții cuminți mi-am făcut din stele salbă și mărgele răspândesc în lume gânduri fierbinți țintuind tristețea cu șapte vergele. bogată sunt milionară în idei pășesc în